Seară... Din nou singură…la gară…Zi bună, noapte cruntă…Nu cruntă, doar dureroasă…când toate grijile de peste zi s-au terminat, când nu mă mai preocupă lucruri de nimic care te seacă…rămân eu cu mine și…plâng… Nu a disperare, nu a teamă, ci…a durere, a ruptură, plâng așa toată seara…Fără scâncete și fără hohote…doar curg lacrimi și o dată cu ele mă scurg și eu…dar e bine. Nu plâng de suferință ci de iubire, nu plâng de singurătate, ci de lumină…

Don‘t cry…asta ascult… Și stau în față cu o sticla de vin și alta de votcă…hm…pe care s-o aleg ? Vom vedea, dar hai sa începem cu vinul…știi… « și vinul veselește inima omului »… Apoi vom vedea. Privesc în mine…Ce văd ? O inimă nebună, nebună de dor, ruptă în două…de fapt e jumătate de inimă, un atriu și un ventricul…celelalte…oare unde or fi ? Ha ! Într-o altă cameră…într-o cameră din care se vede o casă… o cameră simplă și plină care miroase a bere, a ulei, a oțet, a parfum și a…orgasme…

Văd în mine un copil care acum învață să meargă, dar pentru care universul pe care l-a descoperit e totul, e o lume…

Văd un jucător… dar ce păcat…el…un împătimit al jocului, nu are cu cine juca… pentru el jocul nu exista decât în doi…Dacă e să piardă, trebuie să câștige altcineva…Și el mai are o regulă : el trișează…el știe ceva ce mulți nu știu…că dacă el câștigă, va câștiga și partenerul lui. Această trișare nu o va descoperi niciodată nimeni…pentru că are el grija…dă vina numai pe noroc. Hahahah! Și…mai e ceva…mulți nu știu că el nu mizează pe nimic altceva decât pe viața sa… Ceilalți cred că sunt sume fabuloase în joc, dar, vai, el nu are nimic, doar pe sine și o carte… Și mizează… TOTUL…spune el. Și nu minte… Dar acum stă și își așteaptă partenerul de joc…care s-a anunțat că vine, dar nu mai apare…hm…poate întârzie, nu-i nimic, mai așteptăm, poate i s-a stricat mașina… Mulți nu știu că jocul lui e ruleta rusească, că în orice clipă e gata să moara, că fiecare început e un nou pas spre moarte și apoi spre viață…

E tare bun vinul ăsta… înțeapă, arde, e dur totodată, miroase totuși a smirnă... Îl bei și nici nu știi când l-ai sorbit pe tot, te trezești cu paharul gol și îți pare rău că nu l-ai simțit îndeajuns și mai pui unul și așa te trezești de fapt pierdut tu în el, nu el în viscerele tale, în creierul tău, în inima ta…

Am descoperit un alt univers…o altă lume…plină de lumină și dragoste…plină de carne, dar totuși de suflet… Jung când un reporter l-a întrebat dacă crede în Dumnezeu, a spus : « Eu nu cred, eu STIU… ». La fel spun și eu. EU ȘTIU că există o altă lume. Chiar daca nu va mai fi, Ea ESTE. ȘTIU ! Mă uit la oameni pe stradă și-i văd că deși au ochi, privire nu, lumină nu… doar încorsetați în cadranul ceasului lor, în acest timp limitat de secunde, de minute, de ore, de zile, de… neființa lor. Doar câte o bătrânică, păstrând nostalgia unor nopți fierbinți de mai își așteaptă cu demnitate și liniște trecerea dincolo.
Noroc ! Hai să bem pentru fericire ! Pentru o nouă lume ! Cea pe care am descoperit-o împreună.

Cam atât…gânduri de aiurea…și dintr-un pahar de vin…știu că se întâmplă ceva acum acolo, simt asta…Poate sunt din nou scoasă afară…nu-i nimic, eu nu cunosc orgoliul, mândria, umilința…pentru că în dragoste nu-i loc de ele…în lumea mea ele nu există… Da, acum e doar lumea mea…daca vrei poate fi a noastră…Poate fi o cadă cu mizerii sau poate fi o cada cu flori, lumânări, dragoste, cu apa curată și suflete pline, cu orgasme și fără timp… poate fi Raiul sau poate fi Infernul… tu decizi…