între timp ceilalți au oprit ploaia. când m-am trezit doctorul mă întreba cum vreau să înnebunesc. cu sau fără tine. nu știu dacă se poate fără. el a râs. nici că se putea altfel.

atunci mi-a adus o umbrelă și m-a lăsat cu o ploaie numai a mea. eram fericită. tu erai viu și creșteai din încheieturile mele. te simțeam ca pe o brățară de foc.

până în zori eram foarte bătrâni. paturile erau făcute. pacienții noi strigau încă. ne strecuram în sala de mese unde știam că bucătăreasa asculta mereu același vals. dansam în halatele de molton luate peste vechile noastre cămăși de forță.