Memoria ingenuncheaza uimita in fata franturilor de viata pe care le-am trait cu acea bucurie profunda ce-ti este data doar in clipe alese…Noaptea in care, haituit de un vis rau, te-ai desteptat plangand iar mama te-a luat sa dormi tinanad capul lipit de inima ei. Senzatia dulce, de pace ocrotitoare, dragostea care te-a invelit in lumina, gandul ca nimic rau nu ti se poate intampla, alunecarea suava in somn…Ziua in care Mos Craciun ti-a adus pentru prima data haine noi, scapandu-te de pedeapsa de a purta vesmintele de la fratii sau verii mai mari. Dupa-amiaza in care, adolescenta fiind, ai atins pentru prima data mana baiatului de care te-ai indragostit nebuneste… Primul sarut nesfarsit, care a oprit in loc toate ceasornicele, lasandu-te buimaca si ravasita de atata fericire…
Azi stam la aceeasi masa. Intre noi pahare ce pastreaza urmele buzelor noastre ce si-au uitat gustul. M-am prins de bratul tau infingandu-mi unghiile in carnea ta…Sangele tasneste si firisoare subtiri se preling pe degetele mele. Te doare? Nu mai mult ca pe mine. Ma privesti sfidator si dispretuiesti fiecare picatura pe care o sorb lacoma de pe degetul meu. Asa ne-am unit din nou, bandu-ti sangele. Cu o singura miscare ma trantesti pe podea, te cureti si pleci.
In urma ta, usa se inchide greu…Apasarea intunericului de dincolo de ferestre devine tiranica si o simt, nelinistindu-ma, cum imi da tarcoale, impingandu-ma tot mai mult spre cercul salvator de lumina al veiozei. Peretii dispar, fugind undeva, o forta centrifuga nevazuta aduna spatiul din jur; tavanul cu panze cenusii de paianjen pastreaza inca luciul mort si leganator ce imi vorbeste despre abise…Daca n-ar fi trandafirii proaspeti din vaza si realitatea lucrurilor incremenite in tablouri ceva m-ar fura si m-ar darui noptii. E ora cand simturile se ascut si as bea englezeste ceaiuri sau rachiuri boeme, e ora cand oamenii sunt atrasi de luminile strazilor, ora cand ceva moare in suflete…
Discutia noastra se inghesuie in cortegiu si doar descompunerea abia deslusita a lemnului din perete imi da o dulce siguranta, iar fosnetul caldurii trecute prin tevi imi aminteste de senzatia pe care am incercat-o vazandu-te tragand usa dupa tine. Poza ta zace la picioarele mele si rama e sparta. Iti sterg furioasa sangele ce se prelinge usor pe buza mea. In memoria urechii tuna replicile orgoliilor noastre scuturate de suparare si oboseala. Frigul de afara se materializeaza pe neasteptate in suflet.
Ma intind pe podeaua rece si privesc in neant cum fumul tigarii se joaca in aer. Ascult cum tot relieful familiar (orasul, strada, casa, curtea) pier in intuneric…E dimineata si dincolo de fereastra gasesc o lumina aspra.
Intr-o astfel de zi ce urmeaza unei nopti incordate cu reprosuri tacute, am plecat in cautarea unui CEVA care sa se opuna linistitei atmosfere. Am plecat ca sa imi pot descarca nervii. Privesc zapacita zig-zag-ul unei musculite in soare. Un zambet imi insenineaza fata. Realizez ca e o prostie cearta asta si totusi nu, pentru ca imi demonstreaza ca inca imi pasa. Cand mi-a mai pasat cu asa ardoare? Nu-mi mai aduc aminte. M-am incorporat in ritmul vietii in doi si mi se pare acum ca pricep fericirea supunerii. O senzatie de permanenta imi imbogateste sufletul.
M-am intors acasa spre seara cand noaptea sosea pe furis ca o fiara din alta emisfera. Te-am gasit dormind in fotoliu avand capul lasat pe spate privind parca urmele tigarii mele. Ma asez in bratele tale si-ti mangai chipul obosit…Iti ating fruntea iar cu buricul degetului mangai buza in care ma reped nesatula si o musc. Tresari. Rerspiri sacadat si ma privesti in ochi. Cu mana dreapta te joci prin parul meu iar eu cobor cu buzele pe gatul tau oprindu-ma brusc exact sub urechea ta. Nu-ti fie frica, nu te musc. Te sarut exact sub ureche astfel incat sunetul buzelor mele atingandu-ti pielea sa iti ramana intiparit in memoria timpanului. Ma cuibaresc mai adanc in tine si ochii tai striga acum a bucurie. Ce bucurie? Nici o urma de ura, de suparare – somn interior si tacere vesnica, in care vointa individuala nu are nici un drept.
Am realizat ce a creat distanta intre noi. Ne-am ratacit in catacombele vietii noastre si am uitat drumul inapoi spre suprafata. Ridic privirea si dau de ochii tai ce ma citesc si-mi inteleg disperarea. Nu renuntam. Nu azi cand sangele tau ne-a unit poate mai mult ca la inceput. Privesc rana de pe brat ca pe un legamant vesnic. Acum esti al meu…abia acum esti al meu…
Si totusi nu te pot ierta. Nu asa usor…In mintea mea un alfabet diabolic compune si descompune planuri pentru a te pedepsi. Nu pot. Sangele ce pulseaza acum in mine imi da o parte din vina. Aprind tigara. O amintire palida se limpezeste in apa memoriei. Ca un cimitir se pravaleste gandul prin care razbesc maracini. Am sa te invat cat suntem de singuri si cum creste restristea in noi cand eu sunt aici si tu esti acolo.
Ma cuprinzi in bratele tale sperand sa uit ca m-ai abandonat…Dintr-o data un ras isteric si diabolic chiar pune stapanire pe mine si privirea mea se umple de ura..Ma reped spre gatul tau cu o sete de nepotolit,dar cu o miscare precisa si calculata de parca mi-ai fi citit gandurile ma opresti. Ma cuprinzi cu ambele maini si ma asezi usor si sigur pe pieptul tau…Iti aud respiratia si inima cum bate intr-un ritm frenetic. Pentru o clipa te-a speriat dragostea mea cu nuanta bolnavicioasa…sunt dependenta de tine. Ma saruti in semn de iertare pe frunte si imi mangai parul. Urasc calmul tau,dar iti intru in joc.Imi controlez respiratia si imi eliberezi mainile din stransoare... Iau cutitul asezat strategic parca de el pe masa…Ma joc cu lama pe pieptul tau…M-am oprit in dreptul inimii si l-am infipt de trei ori…de fiecare data mai adanc…Sangele tasnit din inima este insotit de un tipat scurt.Iti astup gura cu buzele mele..si te privesc cruda in ochi si surprind exact momentul in care moartea iti impanzeste privirea..Ma apropii de urechea ta si iti soptesc “somn usor”.Iti mai sarut o data buzele moarte.Cu o miscare rece scot cutitul.Ling lama cu pofta si sangele cald se joaca pe limba mea.
Ma ridic si ma indrept spre usa.Ma intorc,te mai privesc o data.Un zambet de satisfactie apare..Acum te-am iertat cu adevarat…