Într-o zi (în timpuri imemoriale) s-a născut un poet.
D-zeu era ocupat cu creearea unor galaxii. (eventual îndepărtate)
Și n-a băgat de seama evenimentul.
A 2-a zi, însă, i-a dăruit
Un stilou chinezesc cu peniță de aur și-un cor de broaște.
Tehnic vorbind, vroia să-i facă cadou o harpă,
Dar se epuizase stocu’ încă de pe vremea lui Nero,
Atunci când luase foc depozitu’ de harpe din Roma.
Și uite așa- poetul nostru și-a început viața,
Cu dreptu’.
A scris poezii din sat în sat, din han în han.
Din cetate în cetate.
A avut zeci de iubiri,
A scris doine, fabule, chestii serioase,
Chestii triste.
Dar, întotdeauna, a fost invitatu’ de onoare pe la
Nunți și botezuri, și înmormântări.
Căci corul broaștelor cânta fenomenal.

Dar într-o zi,
Mai precis într-o marți, 13
I s-a rupt penița.
Așa că s-a dus la curtea Împăratului Văduv (eventual de culoare Albastră)
Auzise el, de la alți poeți,
Că acolo s-ar afla o breaslă renumită a reparatorilor de penițe de aur chinezești.
Lipa-lipa!... A intrat pe poarta mare a cetății de scaun.
Aici, a intrat într-un han, a băut un ou crud și-a mâncat o friptură de porc în sânge,
Iar firmiturile le-a dat corului celor 12 broaște cântărețe.
A întrebat politicos cât costă,
A scos galbenii din chimir (eventual galbeni gravați cu chipul Împăratului Văduv – eventual de culoare Albastră),
Și-a băgat broaștele în raniță. (ne putem imagina că mai avea și o mulțime de bastoane de mareșal, în caz că nu mai mergea cu poezia.) și a plătit.
Când a dat să iasă pe ușa hanului dărăpănat.
Hangiul gras, cu cămașa albă plină de pete de grăsime
A strigat tare, tremurând din fălci:
„Poete! Vezi că diseară-i bal la palat!”
„Aaa! Okay!”
Și s-a dus la bal.
Aici, a recitat vre-o 2-3 poezii, broaștele au cântat câteva piese haioase...
Împăratul Văduv s-a îndrăgostit pe loc.
Și uite-așa cei 2 s-au căsătorit și-au făcut o nuntă mare, ca-n povești.
Au făcut o mulțime de copii-poeți.
Și de atunci poezia, a tot proliferat în lume.

Și eu am încălecat pe-o tastatură
Și v-am spus povestea asta, mură-n gură!