împrăștie-te-n cameră valsează
ridică praful
sparge un cristal
topește-mi umbra și fă-mi ghem conturul, strâns
să-mproșc ființă
pe in
pe alb
și peste dușumele.

tavanul de aici era crăpat, ai observat?
și-un stalp din humă, vezi-l
se-nfiripă-n mine
gălbuie sfărâmată
asa ca ochii tăi degerați la colțuri
se prabușește-n mine roșu sugând,
parfumându-se
și înecându-se

ultima oară
am vrut să întind mâna printre zâmbete
cu cinci urme ți-am mozolit pielea albă
de-ai intors capul prea repede
te-ai uitat la mine prea repede
ai ințeles prea repede
prea repede ți se mișcau buzele
prea repede te-ai făcut sticlă verzuie
cu rotunjimi concrete și clinchet țipător
când eu iți zâmbeam a pământ
ultima oară.