Am vrut ca totul...
Să fie înțeles,
Să fie frumos odinioară;
Cine-anțeles ce spun?
Doar câteva persoane,
Simțind și retrăind
Din când în când...
O lacrimă ce curge
Pe obrazul-ntunecat;
Spunând mereu așa:
,,Cine-a încetat să spere?
Să creadă cu putere
Ce simt și eu acum?
Of,Doamne,cine-a vrut
Să cad!?
Pe acest obraz de fetișoară,
Cu chip și glas de înger?
Cu inimă și suflet
Deschis și pură!"
Acum ea vrea să spere...
Atunci când va reveni
Va să creadă sau să vadă
Că nimic nu-i întâmplător.