Și-au strâns anii în mine
Luptă cât să încapă în iaduri întregi,
Speranță cât să deschidă poarta dinaintea lui Dumnezeu.

El face umbră prin noi.

Nu suntem păcate, suntem oameni
Și strânge viața în noi lacrimi cât să ostoim iaduri întregi,
Dorință cât să îi putem spune pe nume Lui.

Cu femeia din mine pot zămisli și mângâia oameni ca tine,
Umbre de Dumnezeu.

Am nevoie de tine, dar
Nu ca păcat ci ca femeie.