Sunt un mare poet.
Atât de mare, încât,
Extratereștrii mă văd prima dată pe mine
Și abia pe urmă Marele Zid Chinezesc.
Dar azi mă simt mic,
Mic-mic.
Sufăr, de o boală cronică.
Am luat pastile, dar degeaba.
Nu-mi trece incapacitatea asta poetică.
De fapt ce se întâmplă:
Am scris ieri-noapte, pe vânt, o poezie,
Și-am lăsat-o afară pe balcon,
Să se converseze cu Luna.
Și cum, azi-dimineața, a dat brumă,
Poezia a murit de frig
Că era, doar, îmbrăcată
În rime de vară.
Când am văzut-o moartă,
Cu burta-n sus și albă la față
Am început să plâng,
Tare-tare.
Și am vrut să mă arunc de la balcon.
...
N-am înviat-o, am prins doar o răceală...
Și acuma scriu poezii doar cu rime cu mucii la nas.

Încă mai iau pastile,
Poate scriu și eu o poezie sănătoasă.