În urmă cu ceva timp mă aflam în fața unui fapt de care depinde viitorul imediat apropiat și chiar mai îndepărtat, aveam de luat o decizie importantă și totul depindea de mine! peste puțin timp am primit o întrebare care sună cam așa: ,,Vei reuși în ceea ce vrei să faci? pe ce te bazezi?"
Răspunsul meu a fost:,, Cred! cred în ceea ce vreau și pot! cu greu, dar pot!" Atunci pe fața persoanei respective a apărut un ,,zâmbet,, ca și cum ar fi zis: ,, tu știi ce vorbești? ai gândit înainte de a răspunde?" Nu a fost nimic, nu m-am supărat, am ignorat reacția aceea și asta m-a făcut să insist și mai mult în ceea ce aveam de gând să realizez!
Peste vreo două săptămâni am reușit! prin voință totul a decurs și a ieșit exact cum am gândit! Imediat veni un argument din partea persoanei care mă întrebase și anume:
" Da. Aș fi putut să te cred de la început! nu am vrut, nu credeam că vei reuși! m-am îndoit de tine!" Am zis: "Nu face nimic, important e că am reușit!" De fapt ,ce vreau să spun este că dacă crezi vei putea trece peste multe impedimente și totul va fi aproape de bine! Mai zilele trecute am crezut, așa cum eu cred cam multe.... , că am întâlnit niște oameni buni! Adevărul e ca m-au dezamăgit extraodinar de mult, chiar m-au făcut să am altă parere! De ce nu vor să creadă în tine? De ce au impresia că știu totul? De ce tu ai puterea să ierți fără ca ei să gândească de ce ai iertat! De ce te înjosesc unde și când nu ar trebui? Fără ca tu să fi mișcat un deget! De ce nu te lasă să exprimi mai devreme sau mai târziu ceea ce gandești? Și multe altele... De ce te lovesc cu vorbe care rănesc și nu pot fi șterse? mai bine m-ar fi lovit cu o cărămidă de cap! m-ar fi durut atunci și gata, trece, dar o vorbă rea..nu..lasă multe.... Am ajuns să cred că toate astea sunt de neiertat, eventual să scuzi, să treci cu vederea și să mergi mai departe...dar nu zic ca e cu putintă! De ce se încurajează prostia? În mod aproape ineviatbil, toți ne situăm pe o treptă mai jos sau mai sus a prostiei, dar nu trebuie să progresezi din contra, să diminuezi cât de mult posibil, să nu mai încurajezi orice lucru și influență negativă! Dar nu...totul merge înainte...cu multe și puține... cu rele și bune... asta e... încerc să accept să fac efortul de a vrea să cred! Desigur, acum veți spune: " relax, vei mai întâlni oameni care să facă asta!". Adevărat! Ideea e că nu mă așteptam la așa ceva tocmai din partea lor.....e chiar aiurea...sunt multe de zis....si daca aveti ceva de completat va rog sa o faceti! Toți cei care au ceva de zis chiar vă rog să ziceți! Aștept părerea voastră, poate îmi demonstrați contrariul, m-aș bucura mult..... și astfel am ajuns să cred următorul lucru și anume: “crezul zilelor noastre nu mai începe cu conștientul „cred”, nici cu scepticul „nu cred”, ci cu tragicul „vreau să cred”.