Mama mamii ei de cenzură, bine că a fost abolită... se scriu cărți într-o debordantă veselie virusată de inepții...
Am ieșit greu din carapacea poeziei scrisă în primul rând pentru sufletul meu, mi-am zis că bibliotecile sunt pline de poezie adevărată, că lumea n-a apucat să citească Marea Poezie scrisă anume pentru ea... abia m-am dus și la lansarea primului meu volum de poezie... mă porecliseră niște scriitori ai vremii "poetă", și mi-au tot spus să ies în cetate cu poeziile mele... Ecourile acestei apariții în public au fost laudative, cărțile mele s-au dus toate prin casele oamenilor... doar câteva au ajuns în câteva biblioteci...
Eram într-o zi invitată la o lansare a unui mare poet, stăteam frumos la rând să obțin un autograf pe cartea proaspăt achiziționată... Din mulțime a venit o fătucă, numai ochi și lumină cu o coală albă, pe care era scris de mână o poezie de-a mea... "Doamnă, vă rog dați-mi și mie un autograf, am copiat poezia dv. în biblioteca liceului nostru, n-am mai apucat nici o carte, cartea dv. nu se împrumută acasă." Ajunsesem deja în fața poetului la cărui lansare de carte, fusesem invitată...
"Vezi, toate cuvintele de laudă, toate cuvintele criticilor literari, nu pot egala - recunoaștera și bucuria pe care ți-o poate oferi o ființă care iubește cu adevărat poezia."
Și, m-am simțit vinovată, deși în cuvintele poetului erau atunci și acolo, raze de bucurie, empatie și confirmare.
"Ar cam fi vremea să mai scoți niște cărți, mai sunt oameni care citesc poezie."
Și chiar am în lucru, două volume de poezie, unul este aproape gata, pe unul l-am retras dintr-o editură... Nu știu, poate că sunt egoistă, poate că sunt nedreaptă... dar momentan nu mai vreau să mă dau spre citire... E plină piața de carte... se scrie într-o bucurie... Cum se scrie?! Într-o libertate absolută lipsită de cenzura bunului simț, se scrie orice, oricum, și nimeni de dragul comerțului nu se întreabă ce se află în mijlocul coperților frumos colorate.
Literatura ar avea o scuză, deși mi-aș dori ca editurile ce publică literatură să și citească ceea ce scot pe piață... Să existe acolo în edituri oameni care să știe a face diferența între un conținut lamentabil și o carte ce merită să ajungă în casele oamenilor.
Și iar, mă întorc la cartea tehnică, didactică, cartea ce ajunge în mâna viitorilor adulți, specializați în varii domenii... Aici libertatea asta absolută lipsită de cenzura bunului simț face ravagii!
Nu tu acord între subiect și predicat, "se primește șuruburi. conform tabel spre exemplu" - scrie un profesor doctor inginer într-o carte, despre care, colegi de-ai domniei sale spun la lansare că este o carte de căpătâi, din care studenții unei prestigioase academii au de învățat bazele disciplinei respective. Altul, într-un tratat de specialitate biologică își publică portretul în diferite ipostaze pe mai toate paginile cărții, deși cartea nu e o carte autobiografică și nu are nici un indiciu personl biografic... Să râzi sau să plângi la asemenea lansări stropite cu vorbe și șampanie?!
Dumnezeule, mama mamaii ei de cenzură - cît de necesară a devenit la numai 17 ani de la abolirea ei!!!