nu mi-au placut niciodata orele de atelier.
profu' de atelier- atelierul de tamplarie -din scoala generala era era un ins brut, grosolan, incruntat, neincrezator, indispus, poate chiar bolnav, esuat din campul activ al muncii in fata unor copii galagiosi si obositori, antipatici. halatul albastru, vopseaua verde in ulei de pe pereti si trusa de traforaj, frigul, meciurile de fotbal dintre blocuri-cand chiuleam- cu invoiala,sic, de la orele de atelier- iata ce a mai ramas din tot efortul scolar de propasire a talentelor manuale.
apoi profu' de electrotehnica- de data asta un poet, ce publica sub un pseudonim, refulat, sadic, ironic- suprema lui placere: sa ne traga la palma cu conexiunea- un cablu gros cu fire metalice, si sa ne puna sa sortam la nesfarsit suruburi si piulite amestecate cu gunoaie, in timp ce ne tinea discrsuri bombastice.

atelier, ce inseamna atelier si cine ma ia de mana sa ma duca acolo? domnul editor? o minte sclipitoare si poetica? sau doar un prof' de atelier?