Dragă, domnule editor,
Dați-mi o mână de-ajutor,
Să tipăresc, de s-ar putea,
Romanul scris de mâna mea.

E-a vieții mele recompensă
Pentru o dragoste imensă.
Ce-ar fi durat la infinit,
Dacă-al meu soț n-ar fi murit.

Eu nu–mi doresc prin editare,
Să iasă un roman prea mare.
Doar numele vreau să îl văd,
Sus pe copertă. Și, să cred,

Că, n-am trăit pe-acest pământ,
Fără condei, fără cuvânt.
Vreau să-mi rămână după moarte,
Numele meu, trecut pe-o carte!

IULIE 1999-GETA NEDELCU-CRAIOVA.