Serile, mai încercuiam câteva stele cu carioca, puneam carne pe ele, apoi le rugam să coboare.
-Nu știi ce vrei; mi-au răspuns. Cum să te încumeți la drum cu asemenea roți pătrate! Acestei zile și firele de păr din cap i le-am numărat. Suntem asemenea unui bec roșu, aprins, care luminează ungherele pântecului sătul de recunoștință. Dar oasele tale sunt moi și nu rezistă în ham. Mușcă zăbala, mânzule! Ronțăie liniștit orzul cuvintelor!