Sunt o primăvară fără verdeață, sunt un fluture fără aripi, sunt o floare ce și-a pierdut parfumul!
Întinde-mi mâna și spune-mi: "Mai există fericire?"
Te întreb, că fără tine mă risipesc ca un șirag de perle rare scăpat pe o scară, în spirală. Lângă tine sunt calmă ca o icoană, blândă ca briza mării! Ești soare printre nori, ești Lumina Sfîntă ce-mi inundă sufletul, ești roua dimineții ce-mi răcorește durerea, ești liniștea nopții ce-mi străjuește visele! Te caut, cum își caută mama disperată copilul rătăcit! Mi-e dor de tine! Inima mea te cheamă, unde ești? Unde ai plecat? Zile, nopți, săptămâni s-au scurs prin porțile timpului dar tu nu ai venit... Ce aș putea să fac fără tine? Te caut cu ultimele puteri ale suferinței mele. Am comis o crimă: am îndrăznit să sfidez rațiunea și să mă las pradă unei iubiri ca un fum. Și te-am iubit așa cum o pasăre iubește zborul și libertatea! Tu ești infinitul meu magic, iar eu în viața ta...doar o clipă sau o ploaie de vară ca multe altele. Eu, te-am îmbrațișat cu pasiunea cu care valul îmbrățișează marea, țărmul. Tu ai rămas indiferent. Ai fost religia mea și-n fiecare noapte te mângâiam în gândul meu cu ochii minții până adormeam. Erai refugiul meu. În bratele tale am descoperit o lume nouă, am găsit o altă definiție a fericirii, am învățat să respir un alt aer. Acum, fără tine toate s-au prabușit și amintirile nu fac altceva decât să intensifice durerea pe care o simt aici, adânc înfiptă în fărâmitura de suflet ce mi-a mai rămas. M-am lăsat atrasă de tine într-o dulce rătăcire pe țărmul fanteziei. Am obosit să te caut cu privirea! Am obosit sperînd...să te găsesc, sau...că mă vei găsi! Vreau să uit de orice căutare și să nu mai tresar când îți rostesc numele. Vreau să uit! O să dorești să te mai caut! O să-ți fie dor de toate astea! Am adormit plângând. Ce viață chinuită a trecut peste mine! Puterea inimii și a gândului aruncă o punte peste timp. Voi îngropa numele tău în petalele trandafirilor! Mă voi ruga la Dumnezeu să mă preschimbe într-un izvor cu apă lină. Poate într-o zi îti vei odihni privirea în undele lui. În vis și-n gând te-am sărutat pe tâmple, pe obraji, pe ochi, ocolind să te sărut pe buze, de teamă să nu te ard din dragoste!
GETA NEDELCU, din CRAIOVA. (fragmente din romanul meu "Exmatriculat din viață!", ce urmează a-l publica in septembrie 2008).