Pesimism ?

În aluat pământul, de om e transformat,
Căci frământat de el e zi și noapte,
De când știința aripi a luat,
Robotu-i om, omul a devenit robotizat.

Și căutări și cercetări și experiențe,
Spre orizonturi noi visăm și-n stele,
Că vom ajunge poate-n viitor,
Și cu știința încet ne vom distruge.

Și-aproape toate pentru bani se fac,
Banul pe oameni sclavi și i-a făcut
Și necuratul coada și-a băgat
Și-a picurat pe bietul om,
Din pofta banului, murdar și nemuncit.

Puțini oameni trăiesc mai fericiți,
Căci de la viață nu cer mai nimic,
Pe aceia noi mereu îi acuzăm,
Dar vine vremea să-i și invidiem.

Ei nu au frământări în somnul nopții
Și cu credință puținu-i mulțumesc,
Ei știu un lucru sfânt și-adevărat,
Că toate și toți în lumea asta,
În pământ sfârșitul își găsesc.

Dar ăsta-i blestemul omenesc,
Cât vom trăi cu toții să ne zbatem,
Unii mai mult, iar alții mai puțin,
Și-apoi din toate câte dobândim,
Să nu te bucuri mult
Și nici să nu ai parte.

10 -09 - 2003