agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-15 | |
EMERGE
M-am suit în avion și am zburat. Nu mi-a fost prea greu, eram la prima abatere, către zorile cele albastre. Atunci am simțit fiorul, ce m-a detașat de tot și de toate, am fost în largul meu, acolo sus printre nori. Vai… și ce noroc am avut, că n-am rămas acolo, înmagazinat frumos, printre micile pungi cu aer și a mea… n-ar fi făcut față niciodată stresului îngrozitor de acolo. Atâtea avioane, ce par inofensive de la sol, acolo sunt atât de zgomotoase, tot universul trepidează. Cum aș fi putut să-mi las punga de aer acolo? Așa că, m-am întors frumos, aici la mine, pe pământ, e zgomot… nu e aerul rarefiat și mai ales, e solid pe jos,… că pe sus,… vai și amar. Atunci m-am hotărât și am zis! Oasele domnule, se vor odihni laolaltă cu sufletul, pe acest frumos și nedeterminat pământ, care mi le-a dat. Da… stai puțin! Cum, se poate așa ceva!? Păi nu m-a născut mama! Ea mi-a dat și oase și tot! Ea m-a făcut ceea ce sunt, mai puțin ceea ce... las că știu eu! Acum… antropologic vorbind,… sunt! Ãăă… acolo, un pic de rudă cu Noe, că doar el a salvat pământul! Poate și un pic cu Eva! Cu… Adam, nu prea cred! Păi, n-are cum!… pentru că Tac-su’ i-a lăsat tot pământul și eu n-am… mă rog! Totuși, cineva a trebuit să așeze biata sămânță, în locul fertil… aici mă gândesc că Tăticu’ lor, a mai avut El, o clonă pe-acolo, pe undeva… că tare răi am ajuns să fim, uni dintre noi! Păi da, că imediat ce le-a dat startul… ei pac! Ca nisipurile! Păi!... și cât nisip putea să facă și Adam, că doar era și el om, sau mă rog! Și-atunci… cred că a intervenit clona… da, că pământ avea destul, doar ce-l făcuse ceva mai înainte! Numai că buba, aici a intervenit, cred că a scăpat cam multă sare în aluat, că tare sărați mai suntem câteodată. Asta e, nu recunosc și pace! N-avea cum… pentru că nu se putea, ca… mă rog! Oameni ce seamănă întru totul cu Fabricantul, să fie așa de răi! Acum stau eu și mă gândesc, s-ar putea să fiu rudă și cu bietul Adam., că tare liniștit am fost și greu mi-a fost să ating sufletul pierdut al cuiva, pentru că numai pe acelea se are tendința a se ataca, numai acelea nu vor riposta niciodată, curățenia lor nu permite. Dragoș NONCIU
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate