Astăzi, 19.04.2007, în ședința reunită a celor două camere, președintele Traian Băsescu a fost suspendat din funcție cu o majoritate zdrobitoare (322 voturi pentru, 108 împotrivă și 10 abțineri). Acțiunea Parlamentului nu a ținut cont de avizul negativ emis de Curtea Constituțională și mai ales de voința poporului, exprimată printr-un sondaj de opinie în care președintele era dorit în funcție de 41% din cei intervievați.
Efectul aceste încălcări a dorinței electorale s-a concretizat într-o acțiune de protest de mare amploare. Manifestanții, câteva mii, au invadat Piața Universității, scândând împotriva Guvernului și împotriva premierului Călin Popescu Tăriceanu.
Oamenii politici au rămas stupefiați de manifestarea spontană de sprijin, fără să înțeleagă în esență mecanismele ei. Nimeni nu i-a chemat acolo și totuși oamenii au venit. Nu pentru a juca un joc, nu pentru a purta măști, ci pentru că au simțit nevoia. Cuvintele oamenilor, vocile lor, toate cereau dreptate. Nu dreptatea instituțiilor publice, ci dreptatea cetățenilor care se pot identifica cu Traian Băsescu.
Personajele în sine nu sunt până la urmă atât de importante, ideea este cea care contează. Conducerea unei țări democratice ca România este aleasă prin votul direct al cetățenilor. Oamenii care fac parte din aparatul legislativ trebuie să reprezinte interesul cetățenilor. Da, oamenii au păreri diferite, însă ele se reflectă în modalitatea de vot. Cei ajunși la putere nu trebuie să conducă pentru ei, ci trebuie să reprezinte părerea celor care i-au votat.
Oamenii văd că nu se întâmplă nimic și se revoltă. Nicio teorie complexă, nicio explicație nu va reuși să îi convingă. În acest moment între clasa politică și cetățenii români nu există absolut nicio legătură. Politicienii trăiesc într-o altă lume, idilică, și nu vor să renunțe la putere. Traian Băsescu a încercat (sau cel puțin din exterior a lăsat această impresie) să distrugă această ordine. Iată de ce votul de astăzi nu poate fi considerat decât unul strict politic, bazat pe interese oculte. Nu contează ce este de fapt în inima fiecărui parlamentar, contează ce poate fi observat la exterior. Clasa politică din România și-a pierdut de mult credibilitatea și atunci atacarea persoanei cu imaginea cea mai bună din țară, chiar făcută legal, va apărea ca o răzbunare ieftină. Majoritatea parlamentară care a votat această suspendare s-a compromis din punct de vedere politic, ignorând voința electoratului.
Atunci când există motive justificate, oamenii acceptă schimbarea. Însă atunci când aceasta apare ca fiind arbitrară, oamenii se revoltă. Politica aparține oamenilor, statul aparține oamenilor. Guvernanții nu trebuie decât să transpună în conducerea statului viziunea oamenilor. România poate exista fără clasă politică însă nu poate exista fără cetățeni. Cei ajunși la putere nu au dreptul să pretindă în fața oamenilor imuabilitatea unor instituții create chiar de oameni. Și mai mult, nimeni nu are voie să îngrădească dreptul oamenilor la liberă exprimare!
Cei care au votat pentru suspendare trebuie să își asume gestul și să suporte consecințele, oricare ar fi ele, fără ipocrizie. Manifestările sunt până la urmă singura cale de protest, singura modalitate de a intra în contact direct cu puterea și de a afecta procesul decizițional. Cei ce vor să îi reprezinte pe oameni trebuie să fie în permanentă legătură cu aceștia, cei ce vor să vorbească pentru oameni trebuie să îi asculte. Politica se poate face numai în stradă iar cei care ajung până acolo vor învinge în cele din urmă!