orașe cu porți închise și tu undeva departe
privind spre o fotografie mult prea colorată
străzi pavate cu piatră cubică
oamenii pe care uit să îi iubesc în ultimul timp
scriu lungi scrisori despre moarte
poete zvelte și tandre călătoresc prin lume presupuse ninsori

se zbat în penumbră cuvinte
o iarba înaltă va crește firavă și nemeritat de verde
într-o zi cu soare
și peste cimitirele lor


elian pleacă
fără pietre și fără zâmbetul ei argintiu
treci mai departe
nu e nimeni aici