De m-ar primi cerul
De m-ar cuprinde marea,
Poate as reusi sa uit
Poate as reusi sa adorm !

Asa cum faceam inainte cand buzele tale
Sarutau pamantul sub degetele ascutite
Ale iernii.

Dar nu,am trait prea mult in sanul tau
Si cerul nu ma poate primi,
Iar marea nu ma poate cuprinde.

In fata ferestrei deschise
Astept clipa perfecta,translucida
Sa se sparga precum un balon de sapun
Si sa-mi strapunga sufletul.

Incerc sa rezolv ecuatia
Cu o singura suverana necunoscuta-cheia!
De parca logica ne-ar ajuta la deslusirea
Marii intrebari!
Totusi m-ar ajuta sa-mi redescopar radacinile,
Ce le credeam starpite.

O ultima clipa si voi adormi,
In acel camp departat de iluzii
Cu mainile inghetate,
Pe filele Cartii.

...si ninge!