se spune ca exista un timp pentru toate ..ca nu stim ce sa facem cu el este alta problema..viata in principiu inseamna invatare ...invatam sa devenim mari .pentru ca mai intai de toate ne-am dorit asta .castigam maturitate,ani probleme,dorinte lupte dar de pierdut ce pierdem in alergatura asta si teatrul de a parea oameni maturi ,responsabili?!!...
vom ajunge intr-o dimineatza sa privim lumea si tremurand sa ii soptim lui Dumnezeu ca ne mai dorim o farama de viata...si am promite in schimb ca nu am mai lasa sa treaca nici macar o zi fara ca noi sa le urlam oamenilor ce au puterea sa iubeasca ca ii iubim ,am traii indragostiti de iubire ...oamenilor le vom urla ca nu au voie sa inceteze sa iubeasca pentru ca imbatranesc deorarece stim cu totii ca oamenii imbatranesc tocmai pentru ca inceteaza sa se indragosteasca..moartea nu vine odata cu varsta ci dimpotriva,odata cu uitarea..copiilor le-am oferii aripi insa taina zborului ii vom calauzii sa o invete singuri ..
adunand in mintea si sufletul nostru ce am invatat de la viata asta vom realiza ca privind in jur toti vor sa traiasca pe varful cate unui munte si uita ca adevarata fericire consta in felul in care urci pantele abrupte spre varf ..vom zambii privind cum un nou nascut prinde cu pumnul sau mic degetul mare al parintelui sau..vom zambii pentru ca stim ca il va tine strans pentru totdeauna..si intr-un final ne vom privii chipurile incaruntite in oglinda si vom zambii cu sufletul pentru ca fiecare linie de pe chipul nostru se leaga de un zambet ,de o tristete ,de o experienta din viata asta frumoasa pe care am trait-o ...si vom intinde mana si vom vrea sa palpam toate realizarile noastre ,vom ciulii urechile sa ne bucuram macar pentru inca o farama de zgomotul casei ,de picuratul secundelor ...de sunetul linistii ce ne va cuprinde ...si ii vom zambii lui dumnezeu fericiti ! am trait o viata frumoasa asa cum ne-am dorit-o ...perfecta! caci pana la urma ce reprezinta perfectiunea daca nu un sir lung de momente bune si rele ,un amestec de lacrimi si zambete ,de compromisuri,de completari ...
sau poate ca doar idealismul de care sunt acuzata in ultimul timp este cauza acestor ganduri ..uneori aripile sunt mult prea grele ..ca sa mai putem zbura ..iar cuvintele lovesc ca niste pumnale ..insa diminetile cu inceputuri nu ni le fura nimeni ..fericirea prinde aripi doar daca ii dam voie sa faca asta...degeaba incercam imposibilul ,unele lucruri chiar nu sunt menite sa aiba o finalitate placuta..poate ca ar trebuii sa invatam mai intai,ca oameni sa stim cand sa ne oprim ,cand sa incetam sa mai dorim ,sa mai speram ,sa mai fim acolo...noapte buna dragi suflete...