te-am visat, mamă
frământai aluat de plăcinte
apoi îl tăiai cu marginea cănii de vin
erai mai înaltă decât îmi aminteam
celălalt copil al tău, la stânga mea
parcă nu te vedea

din casă mai erau întregi
pereții albi și masa cu făină și ulcele
pe locul unde cădeau raze piezișe
podeaua era scoasă într-o parte
creștea prin ea o iarbă incoloră

erai slăbită, mamă
în rochia de in gălbui ca o rasă
călugărească de novice, nu spuneai nimic
pregăteai aluatul cu fruntea încrețită
de parcă te-ai fi întrebat întruna
unde să-l coci

abia când s-a mutat lumina
de-a lungul casei și-ai rămas umbrită
am înțeles că nici tu nu ne vezi
și atunci am plecat, pe furiș, înapoi
clipind mărunt de foame