Cum să te lasi de fumat
(Autobiografie)

Sunt 25 de ani de atunci. Nici nu-mi mai amintesc dacă aveam părul negru, saten, sau dacă dintotdeauna este asa ca acum. Trebuie să fi fost negru, altfel nu se explică sprâncenele ce-mi dau acest iz de seriozitate, de suferintă. Suferintă? S-o credeti voi! Nu există nimeni in viata mea care să fi trăit mai fericit decât am facut-o eu.
"Bietul de el, atâtia bani si atâta faima pentru nimic!"
Bani? Ce-i aia?
Faimă? Mda, din când in când mă mai vizitezi tu si-mi spui că ai auzit despe mine vorbindu-se in teatre, in cinematografe, la facultăti, si că vrei să mă cunosti! Ce crezi că ai să obtii din asta? Patru - cinci rânduri din cele 20 din editorialul săptămânal in "Adevărul" ? "maestrul nostru mai adaugă pe lista sa un nou nume... cât va lua până si aceasta va imbătrâni?" Atât? Te vei multumi cu atât? Pentru că itzi spun incă de pe acum că eu nu am de gând să-ti zic nimic, nu vreau să mă asculti ci doar să fi aici. Asta dacă si tu vrei. Vrei? Binenteles că da, altfel n-ai mai veni.
După cum iti spuneam, sunt 30 de ani de atunci. Iti dai seama cât inseamnă asta? N-ai cum pentru că tu nu observi nici trecerea timpului, nici oprirea lui in loc. Uite, de exemplu acum, cât stai aici si te prefaci că mă asculti, când tu doar mă privesti vorbind, acum deci s-a oprit timpul iar tu, zâmbesti nevinovat de parcă nu s-ar fi intâmplat nimic. Astept să vii peste câteva săptămâni si să-ti ceri iertare pentru asta. Până atunci insă, să-mi aduci acea hartie de ai botezat-o tu "scenariu".

Fi drăgută si dă-mi paharul ăla!... In stânga ta! Multumesc!...Asa... nu pot vorbi fără să am un pahar in fată, cu orice: apa, gin, orice...Să nu te sperii că e a doua oara când vii si mă vezi bând tot gin, dar să stii că fac economie si beau doar cand vii tu...trebuie să-ti mărturisesc, desi ti-ai dat si tu seama, că doar pozez, caci mie imi place mai mult apa...dar apa nu merge cu fumatul...in fine!
Imi spuneai când ai intrat prima oară că mori de curiozitate să vezi ce are de spus unul ca mine, un, citez "mare maestru", care n-a mai spus nimic de câteva luni bune. Pâi ce sa spun? Ai observat, sper, că nu pot, caci altfel as spune! Nu te indoi, am multe de spus, jur! dar nu le voi mai spune...
Ai ochi frumosi! Esti tânără! Iubesti! E tânăr? Te iubeste? Te merită? In fine, nu e treaba mea. Curiozitate! Asta exprimă ochii tai! De fapt, ai si recunoscut-o! "sunt curioasă ce are de spus un mare maestru ca d-voastra!" Am dreptate.
E bine să fi curios, dar până la un anumit punct. Dealtfel, totul trebuie să aiba acel anumit punct.
Curiozitatea asta a ta...o cunosc! Da, te cunosc toată, si ochii, si părul, si vocea, pe care din păcate o folosesti prea rar...te cunosc! Ah, dacă mai eram tânăr, te puteam iubi! Nu te speria...Ah ce bine iti stă incruntată! Da, imi amintesc si de sprâncenele tale, de chipul tău drăgut, mai ales atunci când e supărat! Ah, dacă mai eram tanăr!...Stiu, ai sprâncenele si genele exact ca ale mele! De aia te conosc atât de bine! Deja pleci? Te grăbesti undeva? Timpul ăsta...te mai astept si mâine?
........................
Asta e pentru mine?
Iti multumesc! Pune-o in frigider! Pari plânsă, ce s-a intâmplat? Stai, poate nu vreau să stiu, de aia nu-mi raspunzi. Ti-ai dat seama de asta, asa cum faci tu mereu! Iti stă superb cu ochii umezi. Imi aduci aminte de cineva, de o fetită care plângea...pentru mine...Si eu plângeam...pentru ea! Dar nu mai tin minte exact de ce! Nu tin minte nici cum o chema, nici cum arăta! sau cine era. Probabil era marea mea iubire. Da, semeni cu ea, dar doar acum cât mai ai ochii umezi. Nu plânge! N-ai de ce! E de la fumul de tigară? Of, am zis de atâtea ori că o să mă las...sunt mai multe forme de a te sinucide...uite, gata, o sting si promit că, in timpul in care esti tu aici nu mai fumez. Iti dai seama că dacă nu mai pleci deloc, trebuie să mă las de fumat, sau să ies afară! Afară...nu, mai bine mă las de fumat!...Ai un fel ciudat de a te uita la mine. Iubesti si esti curioasă, sunt sigur dar nu stiu exact pentru ce esti curioasă. Ah, da...ce am eu de spus. Bine, hai să-ti spun... stiu doar atât: Sunt 32 de ani de atunci! De când? De atunci, cum de când? Nu stiu, nu-mi amintesc exact când atunci si care atunci, dar stiu sigur că sunt 32 de ani. Nu mă intreba ce s-a intâmplat, că nu-mi amintesc, dar stiu câti ani sunt de atunci, pentru că...adu sticla aia pe care ai adus-o si toarnă-mi un pahar! Sec să fie! Multumesc!...Mi-am zis-o de atâtea ori si de aia stiu câti ani au trecut, nu asta contează, contează că a existat un atunci!...In care nu-mi aduc aminte ce s-a intamplat. Nu te uita asa la mine, te rog. Mă faci să mă simt prea bătrân...nu mă acuza că am uitat, pentru că sunt multe pe care nu le-am uitat! Uite, stiu clar că am simtit si incă mai simt că sunt nebun de fericire, de dragoste!
Ai adus hârtia aia de-i spui "scenariu"? Ai lasat-o pe masă? Am s-o citesc si iti spun mâine cum mi s-a părut, desi urăsc să-mi dau cu părerea despre scrierile altora. Iar ti s-au umezit ochii! Fetito, tu chiar iubesti! Cum e, e tanar? Te merită? Fumează, bea, e cuminte? Bine, dacă nu vrei să-mi spui, nu te mai intreb.
Iar pleci? dacă mai vii si mâine promit ca nu te mai intreb si că nu mai fumez! Du sticla in frigider! Multumesc.
........................
Ce mă bucur să te vad iar! Azi parcă esti mai veselă! Itzi stă bine când zambesti! Imi aduci amite de cinva drag mie, dar nu stiu de cine! Dacă am citit hartia aia? Of, iartă-mă, am si uitat de ea!
Hai, adu-o aici sa o citesc acum. De ce tremuri? Iti tremură mâna. Toarnă-mi mai intâi un pahar si dup-aia citesc cu voce tare. Dă-mi-o ! Mersi! Pot să citesc cu voce tare? Iar ai ochii umezi! Ah ce bine semeni cu cineva de atunci!
"Dragă tată,

nu sunt nici 30 de ani de atunci, nici 25, sunt 23! 23 de ani tată, cum ai putut să uiti? Timpul tău se pare, nu s-a oprit in loc ci a luat-o inainte. Nu-i vina ta!..."
Imi place ideea cu timpul! De ce plângi? Pot sa continui de citit cât tu plangi? Ah, ce frumoasă esti acum.Dacă ai rămâne aici să te văd intr-una, timpul...
"...cu mult inainte! Nu-i vina ta! Dar jur, nici eu nu am nicio vină! Am venit la tine să te cunosc! Muream de curiozitate să te intâlnesc. Auzisem atâtea despre tine si mi-am dat seama că stiu demult ceea ce tu nu stii. Am venit să-ti dovedesc că nici măcar tu nu le stii pe toate. Cum ai putut să uiti că au trecut 23 de ani?..."
...Of, de la tigara mea plangi! Uite, o sting! Uite, m-ai facut si pe mine să tremur!
"...23 de ani? Cum ai putut să uiti ce s-a intâmplat atunci? Acel "atunci" pe care tu, dragă maestre, nu ti-l amintesti, sunt eu! Eu! Citeste iar: Eu! Asta s-a intâmplat. Dar tu ai trebuit să pleci: "Să-mi trăiesc viata" ai spus, asa mi-a spus ea că ai spus, si ai plecat.
A murit! tot atunci!..."
De ce plâng? Nu stiu!
"...Stiai că a murit? Stiai, dar ai uitat! Asa cum ai uitat multe. A fugit timpul pe lângă tine până acum, iar eu, dragă tată, am venit să-l opresc! Da, iubesc, nu, nu e tânăr, dar bea gin si fumează ce fuma si acum 23 de ani, da, 23, incă pe atunci cand ii promiteai că te lasi.
Am venit să fiu sigură că te ti de promisiune, altfel n-as fi venit! Am venit pentru ea!...Atât!"

...Asta inseamnă că timpul... că trebuie să mă las de fumat, că trebuie să trăiesc iar acel trecut? De ce ai venit? Pentru câteva randuri in editorialul din "Adevărul"?



-Sfarsit-
22 nov 2006