Suntem de ieri, mai săraci cu o iubire... Deja mi-e dor de Octavian Paler, cel pe care l-am văzut ca pe un exilat în lume, în lumea minciunilor cu ștaif, în lumea falselor valori... Mai zilele trecute, primeam un mesaj de la o mare jurnalistă - Aurelia Lăpușan, fostă studentă a marii doamne Zoe Dumitrescu Bușulenga. Aduceri aminte la un an de la trecerea dumneai dincolo...

"Acum aproape o lună, în acest hol, se strânseseră vreo 20 de tineri, membrii ASCOR de la Iași. Am stat două ore și jumătate de vorbă cu ei, fiindcă pentru asta veniseră. M-au întrebat lucruri atât de duioase, de înduioșătoare pentru mine, în ceea ce-i privea. Mă uitam la ei cu dragoste și cu milă, fiindcă mă gândeam la ce-o să-i supună viața, la câte încercări. Mă întrebau: Cum să rezistăm, doamnă Bușulenga? Cum să nu cădem în ispite?" Le-am spus: Copii, faceti-va o platosa. Eu nu pot să vă spun mare lucru, pentru că fiecare om are destinul lui și are un raport al lui interior cu propriul lui destin. Constituiți-vă o platoșaă a voastră și aceasta să fie o platoșă a seninătății, a dragostei pentru toată creația, pentru tot ceea ce se află sub soare. Sa vă fie gândul pe verticală. De multe ori am spus să nu uitați că există verticală". Pentru că dacă uităm verticala, că există Dumnezeu, suntem terminați, si sub raport spiritual, dar și omenesc propriu-zis. In această platoșă, rugăciunea să fie foarte bine fixată, pentru că e nevoie de ea în momentele grele. E nevoie de chemarea noastră. Fiecare dintre noi, când ne întâlnim cu greutatea, cu un obstacol, cu o neplăcere, cu o nenorocire spunem: Ajută-mi Doamne! Dă, Doamne!". Fraântura aceasta de rugăciune am putea s-o spunem mai des. Și mai este ceva. O să vă spun acum cum făceam eu foarte mult în tinerețea mea. Mergeam pe stradă, alergam de la un curs la altul, de la o facultate la alta și incercam să gândesc pozitiv, pentru toată lumea, fiindcă puterea gândului este enormă. Trebuie ca fiecare dintre noi să devenim un emițător de unde pozitive, de unde de dragoste, de pace, de bucurie și de lumină. Eu socotesc că dacă tot timpul am zice Doamne, să dăruim semenilor noștri un gând de dragoste, pace, bucurie și de lumină", dacă tot timpul am gândi așa, in momentele noastre libere, am crea o adevărată noosferă spirituală. Am impresia că ceea ce este agresat la noi este tocmai noosfera, de care vorbea așa de mult Camil Petrescu. Noi trebuie să ne împotrivim agresiunii noosferei, cu gândirea pozitiva, cerând pentru lume, pentru semenii noștri, pentru aproapele nostru. Să gândim întotdeauna la aproapele nostru. Astăzi, am ajuns să nu mai fie aproapele nostru. Este departele nostru. Mă tem că, dacă nu vom gândi pozitiv legătura noastră cu aproapele o să ajungem acolo unde a zis Nietzsche. Suntem în pericol să ne izolăm. Alienarea aceea, despre care s-a vorbit atâta vreme de la jumătatea secolului trecut, ne amenință pe toți. Singura ieșire din asta este indreptarea către aproapele nostru. In felul acesta indeplinești și o poruncă Dumnezeiască și realizezi și o comuniune socială, fără de care lumea nu mai poate exista. Să iertăm tuturor, cum zice Mântuitorul. E adevărat că e groaznic de greu, dar măcar nu-i face rău, bucură-te de bucuria lui sau îndurerează-te de durerea lui. Așa se spune, că de durerea lui mai degrabă te îndurerezi, decât să te bucuri de bucuria lui.

ZOE DUMITRESCU BUSULENGA"

Altă mare iubire a mea din Patria Limbii Române, iubire de care mă simt pustiită... Si mi-s cuvintele înlăcrimate, și mi-e dor frumusețea acestor oameni, frumusețea înțelepciunii lor... și totuși, cât de fericită sunt că asemenea oameni există în inima noastră, în memoria scrierilor domniilor lor... sunt săracă în ceea ce ține de puterea mea de a le spune cât de mult îi iubesc, cât de recunoscătoare le sunt că au existat aici, aproape de noi, că ne-au lăsat comori - cuvinte de aur și înțelepciune...
La revedere, domnule Octavian Paler, vă mulțumesc fiindcă va-ți născut aici, vă mulțumesc fiindcă datorită dumneavoastră omenescul din noi s-a îmbăiat în Omenie și aleasă înțelepciune.
La revedere, doamnă Zoe Dumitrescu Bușulenga, vă iubesc fiindcă nu pot altfel, poate că acum domnul Paer, trecut și dumnealui Dincolo, nu va mai fi un exilat, un însingurat, și poate că veți simții împrenă cât de mult vă iubim și cât de dragi ne sunt nouă, toate cuvintele pe care le.ați scris întru iubirea și înțelepciunea lumii de aici.