clopote cu limbi de nisip
bronz răgușit
deșertul se-ntinde ridat
imitând cu cinism albii pe care
te-aștepți să le vezi înviind

de sub aerul stâng
plouă cu flori de tei
straturi straturi
poți să nu te crezi
universul e creația dorinței mele holografice
din atâtea cioburi de oglinzi
cerșetoare de pași nestrăini

chiar dacă ar exista alte legi
fata morgana multiplicată
poate dansa dezlănțuită ciuleandra
cu margarete în păr
ori de câte ori mă pot privi dincolo de orizont
acolo de unde vin întotdeauna
nechemate furtunile
motiv de metafore ruginite și de frici autoimpuse
ca și când evadarea din deșert ar fi periculoasă

e ușor să ferești beduinii
le-arăți apusul și-i lași să sufere de frig
a doua zi le dăruiești un răsărit din colecția ta particulară

inventez mirosuri de apă și le ofer rătăciților
pentru un cerc
sau o zi de Vineri
câteodată stau în mâini și chem
mă amuză cum cad sunetele pe cer

2002