Cănd eram copil stăteam cu gura căscată în fața unui televizor alb-negru și vedean cu uimire cum un mare conducător al unui stat vecin avea un comportament tare ciudat. Își scotea pantoful din picior, bătea cu el în masă și imediat se făcea liniște în sală.
Mai târziu, când profesorii trebuiau să știe pe de rost citate din nu stiu ce Congres și erau pedepsiți dacă exista praf pe cărțile tovarășului Ceaușescu, mă îngrozea gândul că nu puteam gândi liber.
Acum dacă a venit schimbarea iar orice cetățean are dreptul la opinii, speranța s-a urcat în exosferă și apar frecvente fenomene de anormalitate în care toți ne bălăcim. Vin vrajitorii care fac magie neagră și astfel pierdem la footbal, la urne și chiar la alegerea unui drum drept.
Mușcătura rechinului este devastatoare din cauza celui de al treilea șir de dinți. Pe scurt: Unde este normalitatea?
Trăiască acum și-n veci publicitatea!