agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-05-28 | |
Natura este mama sufletului. Ne învață să iubim arătându-ne frumosul ei, ne invață să sperăm atunci când ne arată cum reușește ea să trezească totul la viață,ne învață să murim atunci când ne dă speranța că vom retrăi totul în altă viață. Din păcate mulți uităm să privim în jur la toate semnele pe care ni le trimite Dumnezeu, semne pe care dacă nu le-am ignora am învăța să trăim și nu oricum și nu cu oricine. Am invăța că merită să trăim din plin și pentru noi nu numai pentru alții. Ne trezim după un număr de ani pe care îi petrecem lângă cineva că nu mai știm exact ceea ce ne doream de la viață, ne mulțumim cu frânturi de fapte, dar oare până când? Descoperim printr-o întâmplare fericită sau nu că este așa de bine să trăim și pentru noi dar întotdeauna trebuie să fie cineva să ne ajute să descoperim că încă mai avem suflet, că încă mai vrem să trăim, că merită să luptăm pentru noi. dar oare de ce acel cineva este mereu din afara casei? Oare pentru că omului din casă îi convine ca noi să fim ignoranți cu noi și grijulii cu el?
Cu siguranță da. Îi este mai comod să ne ocupăm tot timpul de el să nu-i lipsească lui nimic iar noi să fim mereu pe ultimul loc. Dar oare ce inseamnă să iubești? "iubește-ți aproapele ca pe tine însuți" Dar dacă nu te iubești pe tine cum poți spune că-l iubești pe omul de lângă tine? M-am hotărât să nu aștept vârsta când voi deveni bunică fără să am adunată în mine o cantitate semnificativă de fericire pe care să o pot răspândi în nesfârșitul univers atunci când mă voi contopi cu nemărginirea. Simt că trăiesc și vreau să iubesc și să fiu iubită. Nu-mi voi lăsa sufletul să moară innaintea trupului. Of viață..... nu-mi lua "ingerul meu de pe pământ, soarele sufletului meu", nu-l duce încă la stele. Vreau sa-l iubesc și vreau să mă iubească. Dacă trăim fără iubire nu se numește că trăim, atunci înseamnă că ne-a murit sufletul dar îl ținem încătușat pe pământ intr-un corp inert și lipsit de viață. Ar fi bine să putem elibera sufletul în situația aceasta, ca altcineva, care știe ce să facă cu el să se bucure și să bucure și pe alții. Avem atâta nevoie de iubire..........
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate