Se prinse azi codana-n mersul horii
Sub sunetul viorii ea joacă cu mult foc,
In sân și-a pus un fir de busuioc
Să n-o ghioată cu ochi păgâni feciorii.


În cozi și-a prins azi funde de mătase
Și albă-i este ia ca florile de crin,
În urma ei auzi scoțând suspin
Bătrânele cernite, cu inimile arse.


La rând feciorii stau la joc să o îmbie
Obrajii ei bujor sunt înflorit
Și inima-i străină de iubit

Abia fugită este din copilărie,
Cum dalba-i frumusețe atrage ochiul rău
O vezi căzând în leșin in brațe la flăcău.