soarele acoperit de plexiglas
prin fereastra trenului se varsă -
pahar de fanta peste peisajul mort

mirosul de sare îmi umple și inima
numai în buzele tale îi mai simt tăria
atât de nealterată

curând
marginea râpei
vântul printre faldurile rochiei
trezind poftele catifelate
niciodată aceleași în locuri pustii
unde briza e răsplata la capăt de drum

în vale
arsura tălpilor
cel mai dorit chin

mângâie în treacăt glezne și coapse apa
numai albastru brațe încolăcite

lent în urechi valurile și

I can’t quit you baby...
…you know it hurts me deep down inside

deep

down

inside