Am ratacit prin lumina fugind dupa o stea...M-am ratacit si m-am intors, in noaptea mea, in noaptea noastra si a salcamilor..
Nu mi-a fost greu drumul inapoi... un singur beep si m-am luat dupa o dara de parfum si am ajuns din nou sa gandesc la tine..
La tine.. cel mai drag salcam al meu si de dragul tau am uitat de zi si mi-e draga numai noaptea..
Noaptea in care ne ascundeam si eram fericiti si numai pentru o imbratiare... Noaptea in care aveam impresia ca ploua cu flori si lumina..
Dar nu te-am mai gasit...Vino inapoi dragul meu si-ti promit ca nu te voi mai lasa niciodata sa pleci
Stiu ca ma auzi si mai stiu ca ma privesti zambind undeva din umbra...
La ce bun secunda care trece daca nu vii si tu cu ea?
Si te voi astepta de fiecare data in noaptea stiuta... Si atunci ajunsi in varful lumii, oprindu-ne o clipa din goana dupa efemerele multumiri, vom tresari auzind firea intreaga suspinand de dorul si dragostea dintre noi...
Poate vom intelege ca insusi sufletul plange neodihnit si haituit si vom dori sa ne revedem, sa ne regasim, sa distrugem toate sensurile lumii..
Ori poate intr-o zi, cand lacrimile parerii de rau pentru relele vietii noastre ne vor lumina fetele si inimile, vor rasari pe cerul instelat al bucuriei de totdeauna zorii de ziua ai pacii dintre noi- limanul adevaratei fericiri..
La ce bun secunda care trece, fara tine.... fara noi....