Perpetuum

Noi ne-am nascut in epoci paralele – tu ai coborit la mine dintr-un secol in care orele ti-au refuzat dreptul la iubire. Eu, obosita de un ritm care nu ma lasa sa ma simt intreaga, ma intorc mereu intr-un timp al meu, confortabil, in care pot citi tihnit o carte, in timp ce pisica imi toarce in brate.
Te vreau doar pe tine, nu un secol de disperare. De cite ori cobori in prezentul meu aduci o rafala de sentimente si apoi, naucit, evadezi din nou, in trecut, in trecutul tau. Si oricit m-as opune, tinjesc mereu dupa cesurile tale de revenire, dupa clipele in care mastile cad, dupa vremea in care timpul se evapora si mintim amindoi ca intre noi nu-I iubire, ci doar o atractie care actioneaza in pofida epocilor.