agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-10-19 | |
Poate ca viata nu este ceea ce credeam sau imi inchipuiam, copil fiind, poate ca uneori pierd simtul realitatii, si ma trezesc pe marginea unei stanci, cu neantul in fata, amintindu-mi ca tristetea, dezamagirea, singuratatea, sunt momente, momente ce vin si trec, clipe ce trebuiesc traite si luate mai mult decat ca atare, momente pretioase care in timp isi schimba trairea, se transforma in experienta.
Si aici vine contradictia si intrebarea, de ce trebuie sa-mi traiesc viata dupa si prin experienta, prezumtii si comparatii ?? De ce nu putem trai intr-o explozie de lumini si mzica, de ce nu pot sa traiesc viata in culori pastel ?? De ce nu suntem capabili sa suprimam egoismul si sa dam mai mult din noi cei adevarati??? chiar daca adevarul este mereu relativ. Ce putem pierde mai mult decat pe noi ?? Iar noi ne-am pierdut pe atatea drumuri si de atatea ori, inca o data nu ar mai face nici o diferenta. Poate unul dintr-e raspunsuri ar fi realitatea, dar gandindu-ma bine, ce este simtul realitatii ?? Calitate sau defect ?? Uneori mi se pare atat de greu sa traiesc, o povara, o pedeapsa, o damnare pe care trebuie s-o duc la capat ca sa ma pot libera, ( sa ma pot libera de ceva care inaca nu stiu ce e ), dar sa traiesc este cel mai simplu, usor si natural lucru pe care-l pot face. Nu este ciudat si paradoxal faptul ca omul nu gaseste nici o situatie sau pozitie sociala care sa-i para fireasca si naturala ?? Incercam sa traim viata dupa cum ne-o inchipuim, cel putin eu, dar undeva trebuie sa gresim, altfel nu imi explic momentele in care ma simt atat de mizerabil si parasita. Din dragoste o sa crestem spre ceruri, Din ceruri o sa ne recuperam visele, Din vise o sa ne regasim identitatea, Din identitate o sa putem afla iluziile, Din iluzii o sa formam viitorul, Din viitor o sa cunoastem.........timpul... De fapt, uneori cred ca timpul este un aliat, poate cel mai fidel, dar intodeauna iti cere ceva pretios, o amintire. Cred ca cel mai greu lucru este sa renunti la o amintire. sa renunti la o parte din tine. In ceruri, poartile raiului si ale iadului sunt adiacente si identice.........si va veni o vreme in care va trebui sa.....alegem.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate