agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-10-26 | |
Straina din oglinda ieftina din dormitorul tip se studia atent cu ochii mariti de mirare.
Rochia lunga, alba, usor ingalbenita pe alocuri, ascundea genunchii proaspat juliti,pastrand inca puful de praf in jurul lor ca pe o enigmatica aureola. A poi se rasfrangea pe covorulgrena cu motive turcesti, geometrice,de care aveau probabil toti locatarii blocului 5.Picioarele subtiri isi cautau stabilitatea in pantofii candva de lac, cu cateva numere mai mari si cu toc cui pe deasupra. Mirosea probabil a vechi, a rufa pastrata intr-un sifonier imbacsit cu haine de ani de zile, dar narile ei adulmecau cu totul altceva. Poate miros de luamare parfumata arzand intr-o sala de bal cu peretii acoperiti de oglinzi de cristal, sau poate doar miros de mancare buna, gatita,ca tare ii mai era foame. Cand se vazu prima data in oglinda, mai intai nasul hotarat cu nari frematatoare, mai apoi sanii treziti parca atunci din somnul copilariei, se dadu inapoi un pas, cu rasuflarea taiata si scoase un tipat usor. De fericire. Se uita la cealalta si nu maistia daca simte invidie sau dimpotriva. Cealalta era satena cu ochi de pisica, micuta si suava , dar cu picioare bine definite, atletice. Rochita pe care tocmai o incerca avea nasturii cat boabele de roua, din perle probabil, iar in fata decolteul ii atarna caraghios neavand ce sa cuprinda. Privirile li se intersectara. Izbucnira amandoua in ras. Cum era posibil? isi jurasera amandoua, de atatea ori, ca nu o sa se pupe cu baieti la coltul blocului, ca nu o sa dea telefone ca apoi sa inchida, dar, mai ales, sa nu le creasca sanii mari! Nu i se parea ca i se potriveste imaginea din oglinda. Dincolo de praful care aburea suprafata de sticla si de cele cateva urme de degete nespalate, vedea o silueta inalta, subtire, ce purta o palarie barbateasca de fetru moale, neagra, cu boruri largi, din care i s-ar vedea numai varfurile genelor si nasul.Aceasta ar fi fost, oricum palaria pe care o va purta la lucru, impreuna cu un pardesiu lung, usor si o esarfa la gat, nu stia ce culoare, dar cu siguranta dintr-un material care nu se inventase pana atunci. O musca obraznica incerca sa-si faca si ea loc in decorul de teatru desuet, anuntand cu bazaitu-i suparator ora amiezii. In bucatariile situate toate pe partea stanga a scarii blocului se insufletea atmosfera cu zanganit de farfurii, sfarait de ulei incins in tigaie si voci hotarate de mamici care-si zoreau copii la masa ca sa poata pleca in tura a doua la fabrica.Impielitatii insa mai intarziau in baie, balacindu-si mainile in apa din cada, pastrata de cu seara de parintii grijulii. Fetele imbracau si dezbracau rand pe rand rochii, bluze, capoate, combinau, azvarleau, generau un haos vestimentar de nedescris care le trandforma rand pe rand in actrite de cinema, coafeze, gospodine, printese nefercite. Soarele biciuia cu fierbinteala zidurile transperantele, ca un dresor nemilos, dar fetele nu se induplecau sa renunte la joc. Era, poate, ultima vara a copilariei...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate