Trei voci se aud, pierdute precum un ecou, in abisul sufletului meu! Trei voci a caror fiinta e imateriala, inexistenta...dar totusi exista! Nu au nici o destinatie si de aceea se pierd precum ceata diminetei prin gandurile mele lasndu-si amprenta umeda pe cortexul fragil. Sunt doar trei voci dar imi manipuleaza fiecare miscare, fiecare gand, fiecare simt.
Trei voci, pierdute intre mult prea multele universe paralele, care se compun in fiecare secunda in mintea mea, dar care se individualizeaza fiecare! Detin putin controlul asupra uneia, cea mai firava si mai subtila dinte ele! Ea e vocea romanticului, cel care priveste spre stele si le vede cum coboara aducand Luna ca sa-i fie mireasa! Si apoi caravana care poarta tanara, se transforma in lumanarile care le vor veghe soaptele dulci si line spuse cu foarte multa pasiune!
Dar mai raman celelalte doua, care sunt incontrolabile, fara de remediu! Una e vocea visatorului, care se uita spre stele si deja se simte plutind printre ele, adunand florile de gheata de pe Pluton dar in acelasi timp incalzindu-se la cea mai departata stea!Si astfel plutesc eu involuntar din unuivers in univers pana ma pierd in vise! Si atunci raman suspendata intre doua orizonturi incompatibile!
Si ultima voce e vocea neputinciosului, care se uita la stele atat cat poate prin lacrimile care ii impanzesc privirea, si nu se gandeste la nimic, ramane de-a pururea loial luminii pe care o admira atat de mult! El stie ca niciodata nu se va putea remarca atat de puternic, precum stelele de pe cer care, desi sunt atat de multe, se individualizeaza fiecare; dar isi accepta destinul cu modestie, lacrimile permanente si tremurul vocii fiind singurele lucruri care ii dezvaluie suferinta si neputinta!
Sunt doar trei voci, trei voci care imi controleaza viata, imi dicteaza gandurile! Dar daca ma gandesc mai bine fiinta lor e totusi materiala, e insasi fiinta mea care nu-si mai poate controla prorile creatii si acum a devenit ... trei voci ce se compun in sentimente, vise, ganduri...