agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3725 .



Limbile straine nu se aprofundeaza in scoala
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Atreides ]

2002-11-05  |     | 



Limbile straine nu se aprofundeaza in scoala

Ploua de 2 zile si numai apa sau umezeala nu ti-ai dori.

In coltul nordic al clasei exista o floare uitata de clasa de anul
trecut. Nimeni nu stie ce specie e, nimeni nu-i stie macar numele.
Nimeni nu o baga in seama, nimeni nu o intreaba ceva.

Si afara, in a treia zi dupa ziua Copiilor Frumosi, inca ploua. E toamna
dar ploia este de vara. Ar trebui sa fie cald, dar e frig. Bate vantul,
dar frunzele moarte nu cad.

Si floarea-abatuta ofteaza la lume. "De ce sa mai crezi in lumina?"
se-ntreba. Clorofila se imputineaza pe zi ce trece; clorofila ei,
verdele ei...verdele lumii.

Dupa zile urate si umede, Maiastru Soare isi arata fata spre lume.
E lumina din nou, dar nu si caldura. Intoarcerea verii, cumva..., s-ar putea?
O,nu! Nu e cazul...Caci vara, se spune, e-n sufletul tau, atat cat doresti
tu s-o pastrezi.

Floarea de floare tanjeste-n tacere. Vrea soare si apa, si poate-o
mangaiere. Ca pana la urma e-o planta.

In tristul oras canta Tacerea, pe strazi prea severe se-aud caini latrand.
Frunze de toamna, maturate de mult se joaca de-a Vantul Turbat.
E Ziua Cestilor de Ceai Aurite, dar oricum nu poate participa toata lumea...
De ce? PENTRU CA...si doar Pentru Ca.

Si Sanziana, firava camelie, stie asta. Nu c-ar fi putut ea degusta...ceaiul.
Acum e batrana,-nsetata si trista. Ii e frig, e speriata, casca si tace.
In piept, ea simte chemarea de strada...pustie, ciudata, si cam surda.
Da!, ea, Sanziana, camelia, moare...de foame, somn si raceala.

***

E primavara din nou. Si nici o zi de sarbatoare. Doar gunoierii isi fac
datoria-n tacere. Cu Soarele-n fata si inima-n piept.

Sanziana e moarta de mult. In coltul nordic al clasei acum boceste
un...ghiocel. Cu toate ca este mai bagat in seama decat precedenta si el
este trist...De ce? PENTRU CA...si doar Pentru Ca.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!