Azi, impart cu tine acelasi spatiu
din nou incarcat de cuvinte, alt exercitiu
de rezistenta psihica, stau alaturi de tine
electrizata de drumul parcurs prin complicate retele.

Transparenta mea capata sens si culoare
doar in lumina ispititoare
a ochilor tai aleasa din linia orizontului
(curbura aceea curata ce uneste marea cu cerul).

Nu vreau decat sa ma strangi
cu toata puterea-n bratele tale pana ma strivesti,
si n-o sa mai simt durerea asta surda.
Ma simt atat de obosita, de absurda,
ca o pictura abstracta, cu forme de neinteles
cu zambetul suspendat intr-o amiaza de primavara
…in care mi-a plecat autorul…