De atunci au mai fost seri in care ploaia binecuvanta Pamantul purificand enigmele amare ale oamenilor,dar acum Luna isi uitase drumul spre Cer.Sub auspiciul Timpului,in lemnul bancii a fost slefuit Sarutul celestei Iubiri ,poate asa trecea in eternitate Clipa...Ma cobor in trecut dar ma impiedic in franturi de orgoliu iar lespezile amintirilor imi reactualizeaza raceala sentimentelor tale,dar... ma cheama culoarea ce a curs candva prin mine-era caldura unui sarut sculptat in piatra...Cand ma voi trezi unde am sa fiu?Cine voi fi?Voi fi eu sau imaginea mea proiectata intr-o oglinda prafuita?...inca simt durerea amintirilor placute-Tu..acum nu e decat haos si ceva dintr-un neant-Eu.