trebuia sa urc intr-un tren
cu mainile mai ales inclestate
in coama taioasa a crizei de timp
mainile mele care alunecau, nu era
ca si cum as fi facut dragoste,
ca si cum as fi scris, mainile mele
invingeau suprafete cu delta ics
oarecum agonic

dar
cineva intotdeauna astepta
atenta anima centrifuga ma avertiza
trenul o sa vireze la dreapta
drept in culoar, acestea totusi
sunt numai povesti
poti sa nu le crezi nu le cred!
urlam, trenul pur si simplu vira

turnam gin tonic diluam
sangele meu rece pana inspre capatul conductei
ca un robinet, dumnezeul
agnostic al tensiunii superficiale
rotunjea totul in picaturi de concept
pana cand incapeam in pamantul afanat
de infigerea de-o noapte a florilor

cele de taina, galbenele
o noapte o sa am loc
cu nelinistea mea in trupul amnezic de fata
sapand rochia nemotivat alba dupa
cainii dingo care alearga acum pe pereti
alternanta dragonilor, scamele genezei

cum ma ling ei pe gat
si venele mele predispuse
la atatea contacte empatice exalta si latra
aceste aduceri aminte care sunt numai
povesti, poti sa nu le crezi
nu le cred, maraiam
in urma improbabilelor falii temporale

dupa trei zile ca orice minune
eram si eu mult pana la lenjeria grena
o savuroasa jeune fille rangee
trimisa aici numai si numai
prin serviciul postal al plicurilor de zahar
amara amara in acvariul meu cu cafea

atat fiindca arcele spuse
sapa dupa mine prin cimitire franceze
albele frumoasele oasele ele
sunt numai povesti, nu le mai
inca pot vreau sa respir sa nu
cred ca ma nasc numai carne

o ioana ileana
din haina galbena ca un uter
al polenului necautat de sanziana
floarea fixata cu cleme de timp
curbata la un capat de cer
la un capat capatul meu de pamant
membrana elastica a parantezei deschise
mai departe de care nu se mai cade