Amintirea ta mi se pare din ce in ce mai departe si peste ea se lasa uitarea!

Vorbele tale sunt acum doar soapte adormite de vint in noptile senine....

....toata fiinta ta se confunda cu infinitul.N-am reusit sa te cunosc cu adevarat

si vei ramine o enigma la fel ca universul.

Doar zimbetul, pe care ti l-am indragit atit , va fi al meu si imi va usura povara amintirilor.

...dar.. inca nu e vremea regretelor .. si as vrea ca acea vreme sa nu vina niciodata.

Doar durerile tarzii , provocate de amintirile frumoase iti vor intovarasi zambetul si vor

fi mereu alaturi de mine. Caci totusi ... te-am iubit!

Sau poate ca sunt doar un copil si nu inteleg ca dragostea nu inseamna numai a pastra amintirea cuiva

... sau a simti o placere ciudata atunci cind il privesti!

Am fost intr-adevar prea copil.... ochii tai mi se pareau stele din care fauream universul.

Parul tau avea culoarea adierilor molcome care imi mingiiau obrajii atunci cind visam sa fiu pasare

sau mai degraba un print care sa fie alaturi de ratusca lui cea urita!

Te-am iubit .. ti-am daruit cele mai frumoase clipe ale mele .. dar ce crud a fost adevarul.. m-a durut amarnic

Da .. amarnica si cruda clipa adevarului , caci cele mai frumoase bucurii au avut cel mai crud destin .....

... A FOST DOAR O ILUZIE"