Suntem liberi, și în același timp închiși. Suntem osândiți la o libertate forțată, „pe care nu o poate garanta până la urmă nici o lege, nici o constituție, nici o justiție, nici un procedeu juridic”(Nicolae Steinhardt). Suntem liberi să iubim, dar trebuie să ne ferim de o iubire absolută. În orice relație trebuie să existe mici secrete, care să dea o doză de mister îndrăgostiților. „Aflarea adevărului total însingurează”( Nicolae Steinhardt), iar „de la un anume punct al suferinței și nedreptății nimeni nu mai poate face nimic pentru nimeni, iar durerea e sihastră”(Camus).
„Există oameni pentru care a fi liberi e o plictiseală, o belea”(Alfred Jarry). Împinși de un demon al trufiei, sunt convinși că „viața e felul în care un ins pare a se fi învoit cu inacceptabila condiție umană”(Andre Breton) și fac tot posibilul ca să ne asigure că „Diavolul este stăpânitorul lumii acesteia”( Nicolae Steinhardt), punând accentul pe acesteia. Ei nu realizează că „masselor nu le pasă de libertatea individuală, de libertatea cuvântului; ele îndrăgesc autoritatea... prin egalitate înțeleg egalitatea opresiunii... doar indivizii civilizați doresc libertatea.”(Alexandru Herzen)
„Libertatea nu e un drept, e asumarea unui risc”(Denis de Rougemont), „e o noțiune pedantă și burgheză”(Thomas Mann). „Să fim deci mai puțin convinși (...) să toată lumea se omoară pentru libertate” și „să fim mai puțin siguri că oamenii sunt dispuși să riște”( Nicolae Steinhardt).
„Dacă vrem să fim liberi, nu trebuie să ne fie frică de a muri.”(Brice Parain).