Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti, si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval rasunator.
Si chiar daca as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toata stiinta, chiar daca as avea toata credinta încât sa mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu sunt nimic.
Si chiar daca mi-as imparti toata averea pentru hrana saracilor, chiar daca mi-as da trupul sa fie ars, si nu as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic.
Dragostea este îndelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu este invidioasa; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mândrie, nu se poarta necuviincios, nu cauta folosul sau, nu se aprinde de manie, nu se gandeste la rau, nu se bucura de nelegiuire, ci se bucura de adevar, sufera toate, crede toate, rabda toate.
Dragostea nu piere niciodata. Prorociile se vor sfarsi; limbile vor înceta; cunostinta va avea sfarsit.
Caci cunoastem in parte si prorocim in parte; dar când va veni ce este desavarsit, acest "in parte" se va sfarsi.
Când eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil, gândeam ca un copil; cand am devenit matur, am terminat cu ceea ce era copilaresc.
Acum vedeam ca intr-o oglinda in chip întunecos, dar atunci vom vedea fata in fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste deplin, cum am fost si eu cunoscut pe deplin.
Acum, deci, raman aceste trei : credinta, nadejdea si dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.