Si daca o clipa cereasca e totul?

Mustrari, iluzii, freamate, impliniri, voiosie, meditatii, tristeti, toate acestea creeaza ritmicitate vietii.
Vesnicia este o stare intangibila si poate chiar monotona. Statica!
Suntem entitati - puternic personalizate, dar foarte asemanatoare – in trecere printre doua CLIPE. In acest haos ordonat determinat, scopul apropierii este creativ sau distructiv.
Facand o mica incursiune in timp, cred ca trainicia si creatia au fost realizate prin sacrificiu. Numai ca animalul din noi sfasie cu patima toate sfortarile pe care le facem in vederea atingerii acelei stari. Uitarea, Renuntarea de Sine, Reconstientizarea si in final Sublimul – asemuitor Fericirii.
E atat de greu sa renunti la tot de teama neputintei fara purificare! Dorinta atingerii ultimei stari este atat de puternica, te striga si te macina - te convinge ca este bine sa faci pasii - recunoasterea incapacitatii sau acceptarea ei.
Atat?!
Sa nu uitam speranta – ultima dupa deschiderea Cutiei Pandorei.
Si daca clipa cereasca ar fi totul?
Daca?