cred ca imi doream de niste timp sa plasez textul asta pe undeva, de exemplu intr-o coada decenta de comentarii. ca s-a nimerit sa-l arunc catre prima pagina, e poate doar un indice de intensitate de moment. de dor chiar (dor de lapislazuli, alooper21, hazel si nu numai).

cand am 'aterizat' (dulce si prietenos desigur) pe site, coboram direct dintr-un mediu strict, militar, cu norme clare de sobrietate. cam claustrofoba si presata eu, vei zice (voi zice). ei, si am plonjat deodata intr-un spatiu larg si fermecat virtual, acolo unde firele mele (stranse ghem si bine adapostite) de imaginatie aveau ocazia sa formeze retele dintre cele mai surprinzatoare, neingradite, NEINGRADITE. orisice si orisicum vei replica, faptul asta expus cu oarecare grandoare condamnabila si cu oarecare stangacie la fel de, era si e frumos. pus si simplu frumos.

inteleg si validez rational argumentele contra pseudonimelor, ca si remarcile lui alex referitoare la un anumit registru (in scopuri de eficienta literara) al comentariilor. in general, toate demersurile astea, imi vine sa spun pentru 'seriozitate si profesionalism'.

bineinteles, opuse 'amatorismului meu poetic (de buna-credinta, tin sa adaug:) )'.

fiindca, fiindca mie mi-a placut 'structura informala', mie mi-a placut s-o cresc pe amaradaminda in comentarii suprasaturate de smileys si exprimarea fara cenzura si stil a emotiilor, in scarite si dantele imaginative pe chat, interactive si fermecatoare din punctul meu de vedere. de fapt nu mi-a placut, ci mi-a placut cel mai mult, foarte mult, neinchipuit de mult (intr-un sistem naumian:) ).

mediul rigid de care pomeneam coexista cu ioana ileana, iar in ceea ce priveste publicarea 'portarul insusi poate spune ca am ambitii foarte mici'. de 'personajul ama' in schimb m-am atasat cum (nu?) se cuvine, si n-as lasa-o nicicum singura si in standby intr-un dulap. nu nu, ca sa ma auto-subliniez.

evident, fara 'spatiu de manifestare' personajul ama e inconsistent. cu totul inconsistent. pornisem intru apararea lui (ei) cand mi-am dat seama ca oricat de bun si tolerant ar fi conservantul, e nevoie de o intreaga specie (lapislazuliana, alooperiana, hazeliana...) contra alterarii, asa ca stau intr-un fel de pozitie dezabuzata de drepti pentru o cauza pierduta.

la intalnirile de cenaclu nu stiu cum si cand o sa ajung sa particip, acolo probabil mecanisme simple si puternice de viata reala duc la 'inlaturarea mastilor' (desi in hanul cu tei m-am identificat printr-un servetel mazgalit cu pixul destul de vizibil 'ama':) ). probabil si conclusiv aici nu fac decat raportul unei deja-stabilite conditii de intrusa, si trecerea in scris a parerii explicite de rau.

cam asta. sfidarea nu ma prinde ca atitudine de durata, si oamenii iesiti din anumite identitati (dintre care vorbeam mult despre joc si poveste) imi sunt acum semi-straini. raman cu 'memorabilul' citat din 'telling stories', ca un fel de motto, credo, semnatura si piesa de vestimentatie pentru unele iesiri din scena:

'there is fiction in the space between'

amaradaminda ;)