Mi se face greata cand ma gandesc la mine cum ma las tarata de halucinatiile astea stupide!
Esti mai departe decat as vrea sa stiu si nimic nu te poate aduce aici iar pe mine nimic nu ma poate purta atat de departe... Suntem doua cauze pierdute si doua ...sau aceiasi... Lupta Nedreapta... in numele unei Legende ce refuza sa devina Personala. Atat si nimic mai mult, iar ceea ce fac acum nu este decat greata pentru neputinta mea de a sta departe, de a te lasa vietii tale si de a-mi asuma si eu una ... normala... obisnuita, cu cozi la mezeluri, cu dureri de cap in diminetile cand nu vreau sa fac dragoste, cu copiii care trebuie dusi la gradinita, cu concediul meu anual la mare sau la munte, cu grijile mele marunte pe care, dintr-o imposibilitate logistica, nu mi le pot face langa tine... Doamne! si rad, rad in hohote, de parca asta ar putea pacali pe cineva... si ce-i trist e ca poate! Deunazi imi spunea un amic foarte vechi "nu-mi fac griji pentru tine, tu esti fericita prin definitie; tu nu poti structural sa nu faci bine!"
Da, sunt fericita si fac foarte bine, nu stiai? Sunt foarte bine si acum te las, ai pierdut in fata grijilor mele marunte Iubirea Mea. Imbratisea-za-i pe cei mici.
Cu drag.