agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | ÃŽnscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaÅŸi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2307 .



Spaima și frica
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lunar ]

2003-06-05  |     | 



  "Spaima e o dramă cu determinări exclusiv interioare, fără nici un corelat în lumea din afară. Pe plan corporal, spaima e o viciere a ritmurilor vitale; pe plan sufletesc e o prăbuÈ™ire în propriile străfunduri, prin suspensia scurgerii timpului. Spaima e, deopotrivă, cunoaÈ™tere a propriilor adâncuri È™i derută interioară, revelare de noi tărâmuri È™i tensiuni lăuntrice. Spaima se refuză definiÈ›iilor. ExplicaÈ›iile o pot circumscrie È™i preciza, fără a-i putea reda echivalentul trăirii imediate.
  ÃŽntre spaimă È™i frică nu e nici o legătură. Frica e condiÈ›ionată de fapte exterioare sau de amenințări precise, concrete, în timp ce spaima e damnaÈ›iune interioară; frica provoacă reflexul eficace al fugii, în timp ce spaima paralizează È™i condamnă, căci teroarea, ca È™i moartea, e imanentă fiinÈ›ei noastre, din care nu poate fi smulsă. Sub impresia fricii, individul păstrează intactă fiinÈ›a lui biologică, pe caută chiar să o salveze prin fugă, pentru că trăind spaima, individul pierde simÈ›ul individualității È™i echilibrul funcÈ›iunilor.
  DiferenÈ›a manifestărilor între cele două stări a fost notată de diferiÈ›i naturaliÈ™ti, dar nediferenÈ›ierea È™i înglobarea lor sub aceeaÈ™i rubrică nu a putut aduce o soluÈ›ie problemei. Darwin notează diferenÈ›a între reflexul fugii în frică È™i imobilitatea spaimei, dar nu adânceÈ™te diferenÈ›a mecanismului a cărei explicaÈ›ie o lasă în suspensie. Mantegazza introduce argumente arbitrare È™i nefondate pe observaÈ›ii precise.
  DiferenÈ›a dintre cele două stări e esenÈ›ială: în timp ce frica e biologică, spaima e metafizică. De aici profunda deosebire: fiind biologică, deci în funcÈ›ie de determinismul È™i succesiunea factorilor exteriori, frica este temporală. Ea determină sau poate consistă într-o succesiune de miÈ™cări È™i reflexe organice. Totul se petrece în lumea cauzală, concretă, a forÈ›elor ce se înlănÈ›uie È™i se succed.
  Spaima e sustrasă timpului în scurgere È™i e rodul clipei încremenite, a timpului concentrat în moment. Corelativul fricii este faptul extern al amenințării securității personale, iar pandantul spaimei e drama timpului suspendat.
  Atât frica cât È™i spaima sunt manifestări ale organismului, sinteze funcÈ›ionale în care personalitatea noastră biologică se manifestă integral. SemnificaÈ›ia celor două sentimente este însă profund deosebită: frica are o cauză înlăturabilă, în timp ce spaima este prilejuită de apropierea inexorabilă a morÈ›ii. Prima are deci o cauză periferică, a doua o cauză cinestezică." (Ion Biberi, 'Thanatos. Psihologia morÈ›ii', Ed. Curtea Veche, BucureÈ™ti 2000, pag. 93-94)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!