Mircea Iosub. Opaque. Zic, băi Mircea, de ce te-ai schimbat în Simulacrum? Zice, păi dacă nu mai corespundeam, nu mai sunt opaque. Și râde.

Pe Mircea îl știu încă dinainte de a se naște. A crescut sub ochii mei. Cândva, era Mircea prin clasa a XI-a, mi-a dat să citesc niște poezii de-ale lui, rimă, ritm perfecte, și lungi, abia le terminam. Are talent, mi-am spus, dar cam sumbre. Ce se va alege, am gândit din mersul timpului. Apoi s-au terminat cam toate câte începuseră pe-atunci, facultatea mea și restul de iubiri paralele. Au început altele. Aud prin casă, băi, Mircea e student la Filosofie, mamă ce a trecut vremea, bravo lui, parcă vroia să facă medicină, nu, mai bine, așa e.

Plecăm mai departe, eu în UK unde am descoperit poezie.ro în sinea mea și a voastră. Mail de la mama, vezi că Mircea scrie pe site, aaaaa, ia să vedem...

Au urmat cenaclurile săptămânale de la Iași, unde Mircea a fost principala prezență, a fost Cenaclul cel mare din aprilie pentru care Mircea ne-a ajutat mult în organizare. Mircea e unul dintre puținii oameni în care am încredere. Mă sfătuiesc cu el, cred în sfaturile pe care mi le dă, deși e cu zece ani mai mic decât mine.

Ieri mi-a dat mama să citesc ultimul număr din "Opinia studențească" – ziar super cunoscut în Iași, mai ales în mediul universitar. Uite, zice, citește despre Mircea. Am avut emoții, nu știam nimic. Am emoții și acum, când vă povestesc. Când am ajuns la partea cu poezia și poezie.ro, mi-au dat lacrimile.

Văd că site-ul "Opiniei" nu se poate accesa, vă scriu aici câteva citate din articolul apărut în ziar:

*

"Sînt o persoană calmă, nu-mi place să mă cert. Dacă cineva mă provoacă, îl ascult, mă face albie de porci și eu îi spun la sfîrșit: Bine. Ai terminat? Atunci hai la o bere!" Cuvintele curg ușor, calde, deasupra ceaiului, molcome, în ploaia după-amiezii de după geam. Se așează cu noi la masă Heraclit, Nietszche, Blaise Pascal, exact lîngă mapa lui Mircea. E student la filosofie, are părul lung, prins la spate și vorbește așa senin, degajat… Colegii îl știu toți, pentru că e amabil și stă de vorbă cu toată lumea, fără excepție, cu aceeași seninătate în priviri, pe care nu ai bănui-o, poate, la un viitor filosof. (...)

Prin mapa lui Mircea (aia de lîngă Heraclit, doar v-am zis) găsești poezii rătăcite, compuse în timpul vreunui curs, pe foițe mototolite, care merg să se așeze mai apoi pe site-ul www.poezie.ro. De-abia acum îi găsesc un cusur: e egoist, scrie doar pentru el, folosește tehnici postmoderne, îi ia timp să termine o poezie, pentru că "o buchisește mult". Public țintă nu și-a găsit, nici nu-și caută, știe că azi totul e comercial, dar poezii încă nu vinde. În schimb, dă bani să vadă "Matrix Reloaded", dintr-o amărîtă de bursă care prea puțin îi răscumpără nopțile nedormite. Îi rămîne dimineața, atunci cînd înainte de cursuri și de răsărit, se plimbă prin Copou. Are nu știu ce libertate, în ciuda unor referate pe care nu le suportă sau a filosofilor care nu-i plac. Și rîde că o "să debuteze în ultimul număr al nostru" în timp ce-și soarbe ultima gură de ceai. (...)

Fiecare își trăiește viața așa cum simte. Despre viitor nu prea vorbesc, pentru că nu știu ce o să facă după facultate: "Dacă știam ce fac după aia, nu mai dădeam la filosofie".

[din "Opinia studențească", Iași, nr. 165, pag. 4, 2-8 iunie 2003]

*

Închid paginile ziarului. Deschid pagina site-ului. Citesc din primele poezii postate pe site de Mircea, din vara anului trecut.

*

Cenaclurile continuă. Poezia continuă.



Alma