Preaviz pentru cititor - am un ( prost ) obicei de a prelungi evenimentele dincolo de ceea ce s-a întâmplat cu adevarat . Rog pe cel din fața acestor rânduri să-și așeze limita acolo unde crede el de cuviință . Îmi voi dovedi ( pentru a câta oară ) insuficiența mea ca prozator și nu-mi voi organiza materialul ( de altfel , inexistent ) in nici un fel .

Dacă aș scrie că stau în pat într-o poziție incomodă , că în stânga mea un ceas electronic arată că e trecut de miezul nopții ( mereu îmi spun , le spun și celorlalți , că cele mai bune texte ale mele sunt scrise noaptea ) sau că la un metru și jumătate de mine se odihnesc tacticoase , dar în dezordine , mai multe cărți de metafizică , dar si voluptuoasa ( trebuia să scriu voluminoasa , nu știu ce mi-a venit ) "Istorie a logicii" a lui Anton Dumitriu , nu cred că ar ajuta amicul meu cititor și nici măcar povestirea în sine .

În căutare de inspirație dau cu ochii de două cărți , care contrastează prin grosime de celelalte . Stau una deasupra celeilalte și știu și de ce : au fost cumpărate o dată . Reprezintă partea mea la licitația propusă de Alex Bâcu ( mă întreb dacă nu cumva e rudă cu familia Bâcu din Putna , căreia îi făceam vizite în fiecare vară pe când măsuram câțiva anișori și care , dacă-mi amintesc bine , avea pe cineva plecat în altă parte ) în "3/10". Amândouă sunt albe , iar tiparul negru vine să dea foii o mistică aparte , ba chiar sunt apărute la aceeași editură .

Citind la întâmplare dintr-una ( se cheamă "Deasupra nopții" ) îmi vine în minte o seară de vacanță , ca cea de iarnă , de pildă . Într-un net cafe obscur , doi tineri accesează , din întâmplare , același site : WWW.POEZIE.RO . Unul , era dinainte , nu stă foarte mult . Celălalt ( eu ) avea să stea toată noaptea ( full-night-urile devin din ce în ce mai ispititoare pentru insomniaci ca mine ). Printr-o bizară coincidență , cei doi erau chiar vecini ( de-o viață , adică de când mă știu eu ), dar nu și-au transmis un sunet ( Nota : nu știu cum se face , dar în ultimele două luni am vorbit cu acea persoană mai mult decât in cei douăzeci de ani dinainte ).

Simt că am uitat ceva . Da , celălalt era o ea și încă poartă numele de Alma .Nu i-am spus-o niciodată , dar numele ei de user este identic cu cel al unei cățelușe dalmațian cu care se juca o colegă din gimnaziu ( nu ne plăcea de ea , dar avea o prietenă care arăta bine ). Știam că se poezește aici . În curând voi fi descoperit și eu .

( Mai am pe același raft o carte la fel de groasă/subțire : "Introducere în lingvistică" de Eugenio Coseriu .) Pe 16 februarie voi lua contact cu acel buchet de flori care-și transmit digital creațiile la București . Am ratat prima întâlnire . Vin direct în runda a doua . Necunoscutul își îmbrățișează incertitudinile în locul meu .