agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1888 .



intrerupere
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [rosamond ]

2003-06-22  |     | 



Pentru că s-a ivit ocazia, iată că mîna mea începe să meargă pe un drum riscant; asta pentru că finalul poate fi oricare, oricum, poate fi exact ca începutul, poate, pînă la urmă, să fi existat deja. Poate fi ca orice altceva, căci început, iată, nu există. Sîntem chiar in mijlocul furtunii, al evenimentelor.Vrioam doar să spun că încerc să mă însoțesc pînă la capătul drumului. Că aș vrea să fac asta, dacă aș ști că eu, însoțitoarea, nu că aș avea ceva de cîștigat, nu asta vroiam să spun (dar recunoașteți că vă așteptați exact la o asemenea dorință),ci că voi pierde tot. Da. Absolut tot. Amintirile, gîndurile, tristețile, lacrimile, zîmbetele și tot restul senzațiilor umane. Chiar și iubirea. Mai ales ea. O las la o parte voit din dorințele mele. Că voi pierde tot… folosesc termenul pentru că așa există în dicționar… „ a nu mai ști unde se află, unde a pus, unde a rătăcit ” … ceva… totuși, destul de cuprinzător, s-ar spune, nu? „ A rătăci ”… rătăcire voită, deliberată timp de aproape o viață și transformată într-un fel de accident.
Dar eu, însoțitoarea, văd minciuna. Ea se află acolo, la baza întregii idei, întregului demers. Și știu că așa ar fi oricum, încercarea asta de fugă…însoțită de minciună, pentru că ea însăși e o trădare. Pentru că aș vrea să mă trădez pe mine, tot sufletul și trupul meu, pentru a-l elibera pe el de mine, nu numai pe mine de el. Știu că-i sunt o povară. Știu că el (sufletul sau trupul) a ales ca eu să-i fiu tovarășă de drum. Și mai știu că acceptă cu resemnare situația.
Dar mă gîndesc uneori dacă nu urmărește o răzbunare pentru… cine știe ce? Poate pentru că nu am făcut nimic pentru a ameliora situația asta tensionată dintre noi… știu că suferă din cauza mea… dar o fi din cauza existenței sau din cauza faptelor mele? Asta n-aș ști să spun și e întrebarea cheie, totuși.
Drumul continuă acum… și e la fel de riscant, nu știu dacă sînt la începutul sau la sfîrșitul acestui proces de gîndire… știu doar că mărturisirea a fost făcută și că acum mîna mea, îmi dau seama, a jucat dublu rol: c-o fi a mea, c-o fi a celeilalte, uite, acesta era riscul. Pentru că, de fapt, toată confesiunea asta poate să fie o capcană în care am căzut și în care voi continua să cad, însoțită sau nu. Iată, e clar cine a vorbit. Cel puțin așa crede autoarea acestor rînduri.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!