Inchid și plec. Sunt obosită. E pe înserat, vară, se-ntunecă târziu.
Am să iau un taxi, nu prea am bani dar mâine am să fumez mai puțin.
Aer cald și cleios se năpustește pe ferestrele deschise.
Două Eliade șapte
Bancheta are arcurile noduroase
Cinci Eliade șapte
Pleoapa cerului e fardată-n violet, miroase-a gaz și a dogoare
Nu se anunță nimeni pentru Eliade șapte ?
Mi-e dor de răcoare și de verde
Zece douăsprezece Eliade șapte
Inchid ochii și mă gândesc la o pădure
Optezeci și șase mă auzi, câte minute ?
Ce-ar fi să mergem noi la Eliade ?
Optzeci și șase, Eliade șapte, domnișoara Cristina te ocupă
Eliade… șoapte… și genele pădurii în carne mi se-mplântă.