La inceput a fost pamantul.Rotund ,inconjurat de univers, aruncat acolo ca un ultim lucru nefolositor,acest pamant, al nostru..
Stiam ca te afli undeva. Presimteam ca existi si daca nu te-ai fi nascut probabil ca mi te-as fi inchipuit. Eu eram ZIUA si am hotarat sa –ti spun NOAPTE.
Incepeam dimineata cu zambetul soarelui,acel soare invaluit in rosu,care izvora din marea albastra,prea albastra pentru mine,prea adanca pentru noi.Asteptam sa vad cum roua de pe flori e sarutata de razele lui ,cum florile se inalta spre cer fara sa ceara nimic in schimb poate doar un strop de atentie. Stiam sa ma bucur de cantecul pasarilor,vedeam copacii cum cresc ,cum se trezeste natura la viata odata cu mine ZIUA. Stiam ca si eu am un rost, acela de a fi alaturi de ea.Cand venea seara ma intristam. Cerul incepea sa se insangereze si o teama cumplita ma cuprindea.stiam ca vi tu NOAPTE prea neagra pentru altii,prea alba pentru mine. Te asteptam cu toate stelele tale ,cu luna de aur ,cu visurile si dorintele ascunse si cu teama,teama de a nu putea sa -ti gust frumusetea intangibila.. Ma atrageai cu misterul tau,stiam ca in intunecimea ta exista o lumina , sufletul tau,si totusi stiam ca suntem prea diferiti, eu alb si tu negru, ori eu negru si tu prea alb, Cine stie? NE doream cu infrigurarea indragostitilor sa fim cat mai mult impreuna si totusi puteam sa ne atingem doar la rasarit
si la apus sperand intr o minune.Si minunea a venit in toiul zilei. NOAPTEA se iubea cu ZIUA la adapostul unei eclipse de soare.
Apoi am hotarat sa fiu COPAC.Imi izvorau cioturi de crengi,zgariind aerul,incercand sa se inalte pina la cer. Radacinile,cresteau ca niste unghii uriase,infipte in tine PAMANT. Cresteam cu fiecare picatura ce-o sorbeam din trupul tau, ,ma hraneam cu visurile tale si ma infrumusetam cu ceea ce-ai dobandit in timp.Iar tu, imi daruiai acea farama de speranta,dandu-mi o parte din comorile ascunse. Si-am hotarat sa traim impreuna,eu crescand din tine,tu iubind umbra mea.
incet incet m-am transform in MARE ,albastra, ,necunoscuta,acea intindere pe care o vedeai si ai fi vrut sa o inchizi in bratele tale, acel neinteles pe care ai fi vrut sa- l explorezi,tu ORIZONT. Uneori erai atat de aprins incat stelele iti daruiau lumina lor pentru a nu mai fi atat de departe site apropiai de mine, undeva la capatul meu,daruindu-mi –te rosu,asfintit Sau poate alba ZI ori neagra NOAPTE? Cine mai stie?

Si-am hotarat sa fiu PREZENT ca sa te pot intelege VIITOR uitand TRECUTUL.