O chema Ea si nu era foarte frumoasa decat atunci cand o chema El in raze sfioase de soapte. Ea il chema pe El atunci cand nu-si mai auzea inima din cauza bubuiturilor din piept. Il chema si, El, chiar daca nu putea sa vina... tot venea si Ea incepea din nou sa auda tot ceea ce viata le va lua inapoi mai tarziu. Si de cand au ramas impreuna, El nu mai trebuie s-o cheme pentru ca e acolo mereu si Ea nu-l mai cheama pentru ca El tot nu-i mai spune ceea ce deja, probabil, au uitat amandoi.
Dar pana atunci au trait fericiti si li s-a parut ca au atins adanci batraneti impreuna.